Pierderea mirosului, cunoscută și sub denumirea de anosmie, este un simptom frecvent întâlnit în multe afecțiuni, inclusiv răcelile comune și infecțiile respiratorii.
Deși pierderea temporară a mirosului poate fi considerată un simptom inofensiv și chiar obișnuit în timpul unei răceli, aceasta poate semnala și o gamă largă de alte boli. Specialiștii estimează că anosmia poate apărea în contextul a peste 139 de afecțiuni diferite, ceea ce o face un simptom cu o semnificație largă și variată.
Răceala și pierderea mirosului
Una dintre cele mai frecvente cauze ale pierderii mirosului este răceala comună. Atunci când virusurile care cauzează răceala infectează căile respiratorii superioare, ele pot determina inflamarea mucoasei nazale și blocarea căilor respiratorii. Aceasta face ca moleculele de miros să nu ajungă la receptorii olfactivi din nas, ceea ce duce la o reducere temporară a percepției mirosurilor.
În multe cazuri, pierderea mirosului asociată cu răceala este ușoară și se ameliorează pe măsură ce simptomele generale ale răcelii se ameliorează. Aceasta poate fi însoțită și de alte simptome comune ale răcelii, cum ar fi nasul înfundat, tusea, durerile în gât și oboseala. În acest context, pierderea mirosului este temporară și nu este considerată un motiv de îngrijorare.
Alte cauze ale pierderii mirosului
Deși pierderea mirosului poate apărea adesea în contextul unei răceli, există și numeroase alte afecțiuni care pot duce la acest simptom. Printre cele mai importante se numără:
- Infecțiile virale: Pe lângă răceală, alte infecții virale, precum gripa sau COVID-19, pot cauza anosmie. De exemplu, în pandemia de COVID-19, pierderea mirosului a devenit un simptom caracteristic al infecției, chiar și în absența altor simptome respiratorii severe.
- Sinuzita: Inflamația sinusurilor, cauzată de infecții bacteriene sau virale, poate bloca căile respiratorii și poate duce la pierderea mirosului. Sinuzita cronică poate avea aceleași efecte, chiar și pe termen lung.
- Alergiile sezoniere: Alergiile la polen sau la alte substanțe pot duce la inflamația căilor nazale, ceea ce poate afecta capacitatea de a simți mirosurile.
- Polipii nazali: Aceste excrescențe benigne ale mucoasei nazale pot bloca pasajele nazale și pot interfera cu simțul mirosului. De asemenea, ele pot duce la infecții recurente ale sinusurilor.
- Traumatismele craniene: Leziunile la nivelul capului pot afecta nervul olfactiv, care este responsabil pentru transmiterea semnalelor mirosurilor la creier. Aceste leziuni pot cauza pierderea permanentă a mirosului.
- Afecțiuni neurologice: Boli precum boala Alzheimer, Parkinson sau scleroza multiplă pot afecta zona creierului responsabilă de procesarea mirosurilor, ducând la anosmie. În aceste cazuri, pierderea mirosului poate fi un semnal precoce al unei afecțiuni neurologice.
- Expunerea la toxine: Substanțele chimice toxice, cum ar fi fumul de la incendii sau expunerea prelungită la substanțe chimice industriale, pot deteriora nervul olfactiv și pot provoca pierderea mirosului.
- Deficiențele nutriționale: Lipsa anumitor vitamine și minerale, în special vitamina A și zinc, poate afecta funcționarea receptorilor olfactivi și poate duce la anosmie.
- Medicamentele: Anumite medicamente, cum ar fi antibioticele, antihistaminicele sau medicamentele pentru hipertensiune, pot avea ca efect secundar pierderea temporară a mirosului.
Pierderea mirosului în afecțiuni grave
Deși pierderea mirosului poate fi adesea un simptom benign, în anumite cazuri, acest simptom poate semnala o problemă mai gravă. De exemplu, în cazul tumorilor cerebrale sau al infecțiilor grave ale creierului, anosmia poate apărea ca urmare a presiunii asupra nervului olfactiv. De asemenea, unele afecțiuni sistemice, cum ar fi diabetul sau bolile cardiovasculare, pot afecta circulația sângelui către nervul olfactiv, ducând la pierderea simțului mirosului.
Sursă foto: Shutterstock.