Sindromul de apnee obstructivă în somn: ce complicaţii poate declanşa şi cum se stabileşte tratamentul corect

Sindromul de apnee obstructivă în somn se referă la oprirea, pentru o perioadă mai scurt sau mai lungă de timp, a respiraţiei ȋn timpul somnului, ceea ce determină o scădere a concentraţiei de oxigen în creier. Ȋn funcţie de durata şi amplitudinea respiraţiei, fragmentarea somnului poate ȋnsemna simpla trezire ȋn timpul nopţii, dar poate genera complicaţii şi riscuri grave la nivelul aparatului cardiovascular sau complicaţii neurologice.

Dr. Ioan Alexandru Bulescu, medic specialist ORL, explică pentru Ce se întâmplă, doctore?! care sunt cele mai frecvente complicaţii ale sindromului de apnee obstructivă în somn (SASO).

 „Bolile cardiovasculare sunt de departe cele mai frecvente complicaţii ale SASO. Studii extinse au concluzionat că există legături strânse între acest sindrom şi hipertensiunea arterială, fibrilaţia atrială, accidentul vascular cerebral, boala coronariană ischemică şi insuficienţa cardiacă.

Recomandări

Sindromul de apnee în somn – simptome, tratamente si riscuri

5 paşi pentru un somn mai bun

Dintre toate acestea, hipertensiunea arterială rezistentă la tratament este cel mai des întâlnită, inclusiv la populaţia tânără care suferă de această patologie. Datorită microtrezirilor şi scăderii saturaţiei în oxigen, tulburările de ritm cardiac sunt frecvente la pacienţii cu SASO, cea mai comună patologie din această categorie fiind fibrilaţia atrială. Atât hipertensiunea arterială, cât şi fibrilaţia atrială sunt importanţi factori de risc pentru apariţia accidentelor vasculare cerebrale”, precizează specialistul.

Cauzele apariţiei sindromului de apnee obstructivă ȋn somn: modificările căilor respiratorii superioare, nas, văl palatin, bază de limbă, epiglotă, care determină îngustarea, chiar blocarea completă a spaţiului respirator, iar asta datorită relaxării musculare normale din timpul somnului.

Cel mai frecvent simptom este sforăitul şi oprirea bruscă a respiraţiei, urmată sau nu de trezirea bruscă, şi fragmentarea repetată a somnului. „Acest fenomen duce la oboseala cronică, somnolenţa diurnă şi o tendinţă de a aţipi în timpul zilei. Riscurile sunt foarte mari ȋn aceste situaţii, asta dacă ne gândim că mulţi dintre cei care sunt diagnosticaţi cu acest sindrom sunt conducători auto şi riscă să adoarmă la volan’’, mai spune Dr Ioan Alexandru Bulescu.

De departe, riscul major al acestei afecţiuni este legat de manifestările  cardiovasculare, pacienţii cu SASO moderat/sever riscă de două ori mai mult să moară dintr-o boală cardiovasculară, independent de alţi factori. „Acest risc a fost identificat pentru o serie de patologii, ca infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, aritmii complexe sau moarte subită de cauză cardiovasculară’’.

Modificările neurologice produse la nivelul creierului, prin lipsa de oxigenare în timpul SASO, reprezintă de asemenea, o complicaţie majoră ce necesită atenţie sporită. Acestea sunt determinate de microtrezirile repetate care fragmentează excesiv somnul. Modificările sunt reprezentate de tulburările de memorie, somnolenţă excesivă. scăderea vitezei de reacţie şi a capacităţii de concentrare, dar şi de tulburările de dispoziţie. De asemenea, există o legătură stabilită între SASO şi depresie, 40% dintre pacienţii cu această afecţiune fiind depresivi.

Evenimentele respiratorii produse de SASO sunt agravate de modificarea elasticităţii ţesuturilor odată cu vârsta, dar şi de creşterea în greutate, „sindromul de apnee obstructivă ȋn somn este identificat la peste 60-70% dintre pacienţii care au suferit un accident vascular cerebral, mai ales la cei supraponderali sau obezi”, subliniază Dr. Bulescu.

Complicaţiile metabolice sunt reprezentate în primul rând de asocierea importantă a SASO cu sindromul metabolic. Acesta cuprinde obezitate, hipertensiune arterială, hiperglicemie, hiperlipidemie şi este la rândul său un important factor de risc cardiovascular. Deşi nu este demonstrat că SASO determină apariţia sindromului metabolic, este evident că îl agravează printr-o serie de dezechilibre neurohormonale, inflamaţie şi tulburări ale metabolismului glucozei. Există o corelaţie dovedită între SASO şi diabetul zaharat tip II, fără a avea însă o legătură cu severitatea sindromului.

În funcţie de rezultatul investigaţiilor, medicul poate stabili diagnosticul de apnee în somn, dar şi severitatea sindromului. Etapele stabilirii diagnosticului:

• Evaluare generală a ȋntregului “tablou” clinic şi testarea subiectivă a manifestărilor şi somnolenţei diurne.
• Evaluare clinică şi endoscopică a căilor respiratorii superioare
• Poligrafia ventilatorie nocturnă, o înregistrare obiectivă a parametrilor respiratori şi cardiovasculari în timpul somnului

Cum se desfăşoară tratamentul?

Tratamentul pentru această afecţiune are ca scop eliminarea evenimentelor respiratorii din timpul somnului. Astfel se reduce riscul patologiilor asociate, dar şi simptomele diurne, crescând astfel calitatea vieţii.

„Cel mai eficient tratament este cel cu presiune pozitivă continuă, CPAP – continuous positive airway pressure. Acesta presupune ca pacientul să poarte în timpul somnului o mască prin prin care primeşte continuu aer şi care împiedică colabarea căilor respiratorii.

Tehnicile chirurgicale sunt multiple şi cuprind atât intervenţii minim-invazive cu radiofrecvenţă, cât şi intervenţii mai ample asupra nasului, vălului palatin şi bazei de limbă. Uneori, în cazul în care optăm pentru un tratament chirurgical, planul trebuie stabilit de la început, întrucât pot fi necesare intervenţii chirurgicale succesive’’, mai spune medicul Bulescu.

Stările asociate acestui sindrom, de la cele simple, dar neplăcute, veşnica oboseală, scăderea capacităţii de concentrare, sforăitul deranjant mai ales pentru partener, culminând cu riscul major de a adormi la volan şi a pune şi viaţa altor oameni ȋn pericol, până la riscul de moarte subită ȋn somn prin infarct sau accident vascular cerebral, nu trebuie trecute cu vederea.  

Se necesită evaluarea specialistului şi urmarea indicaţiilor medicului ORL.. „Cel mai important în tratamentul apneei obstructive în somn este ca pacientul să fie cooperant, să urmeze schemele de tratament ce i se adresează, şi pe care medicul le stabileşte individualizat, ȋn funcţie de regimul de viaţă, particularităţile anatomice şi severitatea apneei de care suferă pacientul”, concluzionează Dr. Bulescu pentru CSID.