Sindromul de tunel carpian: cât de periculos este și cum apare dacă stai prea mult în fața calculatorului?

Timpul excesiv petrecut în fața calculatorului poate sta la baza mai multor afecțiuni de ordin fizic și psihic. În articolul de astăzi vom vorbi despre sindromul de tunel carpian,  o afecțiune la care sunt predispuși cei care lucrează mult timp la calculator, dar și mecanicii, croitorii sau chiar bucătarii.

Ce este sindromul de tunel carpian?

Afecțiune neuropatică, sindromul de tunel carpian provoacă durere și senzații de amorțeală sau furnicătură la nivelul mâinilor și al degetelor. Chiar dacă senzația de amorțeală a membrelor poate fi provocată de o serie mult mai largă de afecțiuni, specific pentru sindromul de tunel carpian este că apare cu precădere noaptea. Cu toate acestea, dacă boala înaintează, simptomele vor fi resimțite și în timpul zilei și pot chiar urca până la nivelul umărului.

Afecțiunea este provocată de presiunea în exces pusă pe nervul median, responsabil cu transmiterea de senzații la 4 din 5 degete (degetul mare, arătător, mijlociu și jumătate din inelar).

Recomandări

Dr. Cristina Ciucă: cum prevenim apariţia prematură a “Sindromul vederii la calculator”

Problemele copiilor crescuţi în faţa calculatorului

Cele mai comune simptome

Simptomele pentru sindromul de tunel carpian debutează gradual, motiv pentru care există riscul să nu fie băgate în seamă un timp îndelungat de către pacienți. Cel mai comun simptom este cel al senzației de amorțeală la nivelul degetelor sau a mâinii. În cazurile în cale boala avansează, se poate chiar pierde senzația la unul sau mai multe degete.

Un alt simptom al sindromului de tunel carpian este reprezentat de slăbiciune resimțită în degete și mână. Pacientul se va surprinde astfel constant scăpând obiecte din mână sau nu va putea să realizeze activități care presupun o mișcare delicată a încheieturii sau a degetelor, precum cusutul, încheiatul nasturilor sau scrisul de mână.

Sindromul de tunel carpian: diagnosticare și tratament

Medicul neurolog va lua în calcul sindromul de tunel carpian atunci când pacientul manifestă simptomele descrise mai sus. Pentru a fi confirmată suspiciunea, se va recurge la o investigație numită electromiografie (EMG).

Această procedură ajută la evaluarea funcțiilor de la nivelul nervilor periferici și a mușchilor. Durata efectuării electromiografiei este de 20-30 de minute și presupune stimularea nervilor la nivelul pielii, cu un curent electric de intensitate mică. Răspunsul nervilor la stimuli este mai apoi înregistrat cu ajutorul unor electrozi.

Tratamentul pentru acest sindrom poate fi de două feluri: non-chirurgical și chirurgical.

În funcție de gradul de avansare a bolii, medicul poate recomanda purtarea unei atele, medicamente antiinflamatorii, terapii alternative precum yoga și evitarea activităților care pot declanșa simptomele sindromului.

În cazul în care soluțiile de mai sus nu dau rezultatele așteptate, doctorul specialist poate sugera intervenția chirurgicală care constă într-o incizie de 1 cm, pe fața palmară a încheieturii mâinii.

Cel mai important este să vă prezentați la medicul specialist încă de la primele simptome. În acest fel, cresc șansele ca afecțiunea să fie rezolvată mai ușor, prin remedii non-chirurgicale. Așadar, nu ignorați durerile sau disconfortul resimțit la nivelul palmei sau al degetelor. Fiți receptivi la semnalele transmise de corp și apelați la un control de specialitate înainte ca situația să devină critică.