Sinuzita: greșeli de tratament

Sinuzita reprezintă inflamaţia unuia sau mai multor sinusuri paranzale. În general, se foloseşte mai frecvent termenul de rinosinuzită, întrucât inflamaţia afectează atât mucoasa sinusală, cât şi pe cea de la nivelul nasului. Chiar dacă debutul ei nu este unul furtunos, evoluţia şi complicaţiile ce pot apărea pe parcurs îi pot face pe cei diagnosticaţi să ducă o luptă de lungă durată.

„Situate la nivelul craniului, sinusurile paranazale sunt cavităţi pneumatice (pline cu aer), care prezintă întotdeauna o comunicare cu fosele nazale printr-un orificiu natural de ventilaţie. Mucoasa de la nivelul sinusurilor se continuă cu cea de la nivelul nasului, fiind mucoasa de tip respirator.

Sinusurile paranazale sunt cavităţi pereche, ele existând şi de o parte şi de cealaltă a liniei mediane. De fiecare parte există patru sinusuri paranazale: maxilar, frontal, etmoidal şi sfenoidal”, precizează Dr. Ioan Alexandru Bulescu,  medic specialist ORL,  pentru Ce se întâmplă, doctore?

Recomandări

Aerul condiţionat: pericole şi avantaje

Copilul meu are alergie, ce fac? Top 5 alergii ce îi pot afecta pe copii

Sinuzita acută: simptome şi complicaţii

Rinosinuzitele pot fi clasificate în funcţie de durată în rinosinuzite acute şi cronice.

Rinosinuzita acută afectează anual, în Europa, între 10-15% din populaţie, fiind de cele mai multe ori asociată cu infecţii ale tractului respirator. „Cu toate acestea, nu toate episoadele de infecţie respiratorie sunt asociate cu rinosinuzita acută, fiind demonstrat că doar 2% din acest tip de infecţii evoluează ca rinosinuzite.

De cele mai multe ori, în prima fază apare inflamaţia mucoasei, determinată de o infecţie virală. Aceasta determină o hipersecreţie a glandelor, stagnarea secreţiilor la nivel sinusal, urmată de o suprainfecţie bacteriană. Suprainfecţiile bacteriene sunt favorizate de condiţii anatomice preexistente, care îngreunează ventilaţia normală şi drenajul sinusal: deviaţiile de sept nazal, hipertrofiile cornetelor nazale etc.’’, explică medicul Bulescu.

Alte modificări patologice care pot creşte riscul de apariţie a rinosinuzitelor: astmul bronşic, rinitele alergice, modificările sistemului imunitar, fumatul sau expunerea la fumul de ţigară.

Simptomele rinosinuzitelor acute:

• obstrucţie nazală;
• cefalee sau senzaţie de presiune facială;
• febră, uneori tuse;
• dureri dentare sau auriculare;

De cele mai multe ori este dificil de observat o diferenţă clinică între rinosinuzitele virale sau bacteriene. Cu toate acestea, dacă simptomele persistă mai mult de 7 zile, este posibil să ne confruntăm cu o rinosinuzită acută bacteriană.

„Complicaţiile rinosinuzitelor acute sunt rare, însă atunci când apar pot fi severe, ca meningita şi abcesul cerebral, celulita orbitală şi abcesul orbital. Acestea apar mai frecvent în cazul rinosinuzitelor etmoidale, frontale sau sfenoidale, în cazul copiilor sau pacienţilor imunodeprimaţi’’, mai spune specialistul.

Rinosinuzita acută: tratamentul medicamentos şi chirurgical

În cazul rinosinuzitelor acute, tratamentul are ca scop reducerea inflamaţiei de la nivelul mucoasei nazale şi sinusale, menţinând permeabilitatea orificiilor de drenaj sinusal. „În cazul în care este confirmată colonizarea bacteriană, este necesară asocierea unui antibiotic (conform antibiogramei) pentru a eradica şi factorul infecţios bacterian.

De cele mai multe ori, în urma tratamentului medicamentos se obţine vindecarea. În cazul rinosinuzitelor acute recurente sau atunci când apar complicaţii se poate lua în considerare tratamentul chirurgical endoscopic’’, adaugă Dr. Bulescu.

Sinuzita cronică: simptome, complicaţii şi diagnostic

Rinosinuzita cronică este definită ca o inflamaţie a mucoasei nasului şi sinusurilor paranazale şi durează mai mult de 12 săptămâni. Din punct de vedere epidemiologic, rinosinuzitele cronice afectează aproximativ 15-16% din populaţie. Simptome uzuale:

• obstrucţie nazală cronică, însoţită sau nu de reducerea sau absenţa simţului olfactiv (miros),
• dureri de cap sau presiune facială.

Diagnosticul rinosinuzitelor cronice este în general bazat pe simptomatologie şi pe unele teste de confirmare: endoscopia nazală, tomografia computerizată a sinusurilor paranazale, bacteriologia secreţiilor nazale.

Boli care se asociază rinosinuzitelor şi factorii de risc

Rinosinuzitele cronice se pot împărţi în rinosinuzite cronice, cu sau fără polipi nazali. Simptomele ambelor tipuri sunt similare, însă mecanismele patologice sunt puţin diferite.

„Cauzele ce le determină apariţia sunt multiple, însă cele mai importante mecanisme sunt reprezentate de lipsa de ventilaţie a sinusurilor, modificările mişcărilor ciliare ale mucoasei şi vasodilataţia locală. Toate aceste elemente determină un cerc vicios prin prezenţa de secreţii greu de eliminat la nivelul sinusurilor, inflamaţie şi colonizare bacteriană. Alte boli asociate frecvent cu rinosinuzitele cronice: astmul bronşic, imunodepresia,  modificările persistente ale mişcărilor ciliare.

Modificările anatomice, cum ar fi deviaţiile de sept nazal sau hipertrofia cornetelor nazale, sunt factorii de risc pentru apariţia rinosinuzitelor cronice.

„Cheia tratamentului în rinosinuzita cronică este menţinerea ventilaţiei şi drenajului optim al sinusurilor paranazale’’, susţine medicul specialist.

Sinuzita: tratament

De cele mai multe ori, tratamentul iniţial este medicamentos. Se folosesc corticosteroizi topici sau sistemici, care se asociză, uneori, cu tratamentul cu antibiotic. În cazul în care acest tip de tratament nu are rezultate favorabile sau satisfăcătoare se indică tratamentul chirurgical endoscopic de permeabilizare nazală şi drenaj sinusal.

„Tratamentul chirurgical modern al rinosinuzitelor este realizat prin tehnici chirurgicale endoscopice endonazale. Chirurgia endoscopică a sinusurilor paranazale se efectuează cu instrumente specializate, sub vizualizare directă video-endoscopică. Avantajul principal al chirurgiei endoscopice rinosinusale: restabilirea funcţiei sinusurilor paranazale, favorizarea drenajului şi ventilaţiei prin orificiile naturale ale sinusurilor.

În acest fel, şi corectând în acelaşi timp alte modificări nazale, se asigură o prezervare pe termen lung a ventilaţiei sinusale’’, mai spune medicul Ioan Alexandru Bulescu.

Teste recomandate la apariţia primelor semne

Dacă luăm în calcul sezonul, atât rinosinuzitele acute, cât şi acutizările rinosinuzitelor cronice apar cel mai frecvent în sezonul rece, atunci când sunt frecvente şi episoadele cu infecţii respiratorii. Cu toate acestea, pentru pacienţii alergici, perioadele de acutizare ale alergiilor respiratorii pot agrava şi simptomele rinosinusale. Pentru a evita posibilele complicaţii, diagnosticul şi tratamentul rinosinuzitelor acute şi cronice este important.

Greşeli de tratament: automedicaţia, irigarea şi întreruperea pastilelor

Dacă îşi doresc să se vindece, pacienţii trebuie să respecte întocmai indicaţiile medicului. Administrarea unor tratamente neprescrise, pastilele suplimentare şi abaterea de la linia tratamentului îi poate costa scump pe cei diagnosticaţi. În acest mod, ei nu numai că nu vor reuşi să schimbe ceva în evoluţia bolii, dar s-ar putea confrunta şi cu numeroase efecte secundare.

De asemenea, şi irigarea nazală cu soluţie salină poate fi o soluţie total greşită. În general, cei care adoptă acest procedeu se confruntă după cu rănile şi inflamarea ce apar la nivelul mucoasei. „Pentru pacienţii care au frecvent simptome rinosinusale (nas înfundat, secreţii nazale, scăderea mirosului, durere sau presiune la nivelul feţei sau capului) se recomandă o consultaţie de specialitate ORL şi o endoscopie nazală, asta pentru a stabili un diagnostic şi un tratament corect”, concluzionează medicul Bulescu.