Sistemul digestiv: cum funcţionează şi care sunt bolile frecvente

Sistemul gastrointestinal este vital organismului nostru. Este important să păstrăm sănătatea la nivelul acestuia, precum şi la nivelul întregului corp.

Ştiaţi că de-a lungul vieţii, intestinele noastre procesează până la 50 tone de alimente şi lichid sau faptul că microbiomul poate fi responsabil de o serie de probleme precum depunerea grăsimilor până la factorul decisiv pe care îl exercită asupra emoţiilor noastre?

Vreţi să aflaţi ce se întâmplă atunci când microbiomul este afectat şi cum tratăm afecţiunile apărute la nivelul sistemului intestinal? În continuare veţi găsi o serie de afecţiuni şi posibile tratamente ale acestora!

Recomandări

Echilibrul glucozei – cheia unei diete de succes

Multivitaminele – bune sau rele pentru sănătate?

Noi, oamenii, avem nevoie de alimente pentru a trăi. Din ele, prin şi cu ajutorul sistemului digestiv, ne luăm porţia zilnică de energie pentru a asigua funcţiile vitale. Tocmai pentru că este responsabil de extragerea nutrienţilor din alimentaţie şi transformarea lor în energia atât de necesară funcţionării tuturor celorlalte sisteme ce ne compun organismul.

Sistemul digestiv este responsabil de realizarea digestiei: transformarea substanţelor nutritive complexe din alimente în substanţe simple cu moleculă mică, ce pot fi absorbite, preluate în circulaţia sangvină sau limfatică şi conduse către ficat, transformate în energie şi “livrate” celorlalte organe ce nu ar putea funcţiona altfel.

În alcătuirea sistemului digestiv intră tubul digestiv (cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin şi glandele anexe ( ficat, pancreas ). În tubul digestiv, care porneşte de la gură şi ajunge la anus, hrana se descompune în părţi componente, în aşa fel încât să facă posibilă absorbţia în organism a vitaminelor, sărurilor minerale, glucidelor, grăsimilor şi proteinelor, toate cu rol important în obţinerea aportului energetic. Hrana ingerată, pe măsură ce străbate tubul digestiv, este supusă unui ansamblu de transformări, proces numit digestie.

Digestia începe în cavitatea bucală ( gură ) cu următoarele transformări :  masticaţia – tăierea şi înmuierea alimentelor cu salivă;  descompunerea amidonului din pâine în produşi glucidici mai simpli, cu gust dulce. Rezultatul digestiei bucale este bolul alimentar ( forma pe care o iau alimentele după ce sunt masticate şi amestecate cu saliva, imediat înainte de înghiţire ), pe care limba îl impinge în faringe – proces numit deglutiţie ( înghiţire ). Hrana amestecată cu salivă ajunge din faringe în esofag şi, de aici, în stomac.

Cavitatea bucală

Aici se mestecă hrana şi se amestecă cu salivă. Mestecarea este un proces ritmic, coordonat de trunchiul cerebral; ea se face cu ajutorul dinţilor, al limbii, al planşeului bucal, al buzelor şi, nu în ultimul rând, al salivei. Aceasta conţine o enzimă ”ptialina” – amilaza salivară – care acţionează asupra amidonului. Pentru ca alimentele să treacă din cavitatea bucală, este necesar ca acestea să fie mestecate de 25 – 40 de ori, pentru a se amesteca bine cu saliva. Zilnic, glandele salivare produc aproximativ 1000 ml de salivă, care conţine electroliţi, apă şi amilază salivară. Secreţia de salivă este coordonată exclusiv de centrii nervoşi. Probleme de sănătate ce pot apărea la nivelul gurii:

Stomatita

Stomatita este o boală care se poate dezvolta la orice vârstă – de la copii, la adulţi. Aceasta se manifestă prin virusul herpetic sau prin aftele bucale. Stomatita herpetică poate fi transmisă prin intermediul sărutului, al utilizării comune de alimente sau pahare, tacâmuri sau altele. Spre deosebire de stomatita herpetică, stomatita aftoasă nu este contagioasă, însă. Conform Bibliotecii Naţionale de Medicină din Statele Unite, virusul herpetic afectează peste 50% din populaţie până la vârsta de 20 de ani.

Respiraţia urât mirositoare (halena)

Conform statisticilor, în aproximativ 85% din cazuri, cauzele respiraţiei urât mirositoare se află la nivel bucal, restul de 15% avându-şi originea în afecţiuni ale tractului respirator sau sistemului gastrointestinal. Atunci când se află într-un stadiu avansat, respiraţia urât mirositoare poartă denumirea de halenă. Aceasta poate fi provocată de obiceiurile alimentare nesănătoase.

Esofagul

Conform publicaţiilor din Mayo Clinic, esofagul este un conduct lung de 25-30 cm care conduce alimentele către stomac, comunicând prin orificiul Cardia, prevazut cu musculatură netedă şi puternica, a cărei contracţie asigură închiderea orificiului, pentru a păstra alimentele în stomac cât şi pentru a preveni revenirea lor sau a sucului gastric la nivelul esofagului. La nivelul esofagului putem întâlni o serie de afecţiuni precum esofagita sau refluxul gastric.

Sughiţul

În cea mai mare parte, sughiţul este inofensiv şi se rezolvă în scurt timp, dar există cazuri destul de rare, când acesta poate persista de la câteva ore, la câteva zile şi chiar săptămâni. Cel mai probabil, sughiţul apare atunci când stomacul este plin, după o masă consistentă sau după consumul de alcool.

Refluxul gastroesofagian

Această afecţiune presupune iritarea esofagului de către acidul gastric, care refulează de la nivelul stomacului şi uneori, al bilei. Ca urmare, cauzează senzaţii de arsură şi durere la nivelul esofagului, dificultate la înghiţirea alimentelor şi senzaţii de greaţă sau chiar vărsături.  Există şi alte cauze ale esofagitei precum Esofagita produsă de Herpes (infecţia cu virusul Herpes poate determina inflamarea esofagului), Esofagita candidozică (candida se dezvoltă la nivelul esofagului provoând durere la înghiţitul alimentelor) sau Esofagita produsă de pilule (antibioticele administrate incorect – fără o cantitate mare de apă pot provoca esofagită).

Stomacul

Stomacul este situat chiar în partea stângă a cavităţii abdominale, imediat lângă cutia toracică, având o formă similară literei J. Acesta are rolul de a primi alimentele de la esofag şi de a le transforma în lichid, cu ajutorul acidului gastric. Mare parte din alimentele transformate vor trece prin intestinul subţire pentru absorbţia nutrienţilor necesari organismului. Deşi stomacul este o un organ remarcabil, spun publicaţiile Mayo Clinic, nu întotdeauna funcţionează fără piedici. În timp, este posibil ca sensibilitatea acestuia să crească, dezvoltându-se o serie de probleme precum:

Ulcerul

Ulcerul peptic provoacă o serie de simptome precum – senzaţie de arsură sau durere la nivelul stomacului, senzaţie de foame în partea superioară a abdomenului sau inferioară a toracelui, scaune de culoare neagră cu miros neplăcut, greţuri şi vărsături (uneori, cu sânge roşu strălucitor).

Cauzele apariţiei ulcerului nu sunt în totalitate cunoscute, dar în SUA, infecţia cu bacteria Heliobacter Pylori este un motiv frecvent al dezvoltării acestei boli. Bacteria Heliobacter se dezvoltă atât la nivelul stomacului cât şi la nivelul intestinelor.

Gastrita

Gastrita reprezintă o inflamaţie a mucoasei gastrice. Se poate datora mai multor cauze, precum leziunile produse de acid asupra mucoasei gastrice, fumatul excesiv şi consumul de alcool. Simptomaticile acesteia constau în senzaţie de disconfort la nivelul abdominal superior, greaţă şi posibile vărsături, sângerări.

Intestinele

Majoritatea nutrienţilor absorbiţi în sânge, se produc la nivelul intestinului subţire. Acesta este conectat cu intestinul gros prin valva ileo-cecală. În intestinul gros, resturile alimentare sunt solidificate şi pregătite pentru excreţie. Cu toate acestea, la nivelul intestinelor pot apărea o serie de probleme şi infecţii.

Infecţiile gastro-intestinale (diaree apoasă însoţită uneori de sângerare, vomă, febră, crampe abdominale, dureri musculare şi de cap etc.)

Infecţiile gastro-intestinale pot apărea atât în rândul copiilor cât şi în rândul adulţilor. Tratamentul însă, este diferit pentru adulţi spre deosebire de copii. Alte infecţii la nivelul intestinelor constau în diaree, constipaţie, malabsorbţie (pierdere ponderală ca urmare a împiedicării complete a nutrienţilor în organism din diferite motive) şi Boala Chron (inflamare cronică a intestinului care se soldează cu diaree cronică, sânge în scaun, febră, oboseală, pierdere ponderală etc.).

Pancreasul

Pancreasul este o glandă mixtă – atât endocrină cât şi exocrină. Pancreasul produce şi secretă enzime digestive şi substanţe alcaline precum bicarbonatul de sodiu. De asemenea pancreasul secretă hormonii insulină şi glucagon în curentul sangvin. Sucul pancreatic este un lichid incolor, inodor, care conţine un pH alcalin şi un echipament enzimatic complex.

La nivelul pancreasului, din diverse cauze, pot apărea o serie de boli care să afecteze funcţia acestuia. Partea exocrina este reprezentata de acinii pancreatici care screta sucul pancreatic.

Pancreatita

Pancreatita este o inflamaţie severă, dar temporară a pancreasului. Aceasta poate fi cauzată de consumul de alcool, creşterea nivelului calciului sau trigliceridelor sangvine, litiaza biliară sau diverse infecţii virale şi bacteriene. Într-un stadiu foarte avansat poate crea riscuri precum expunerea la mortalitate.

Enzimele digestive secretate de către pancreas au rol în ajutarea organismului de a absorbi nutrienţii necesari, pentru sănătate şi echilibru.

Ficatul

Ficatul este cel mai mare organ intern, dispunând de un grad foarte înalt de complexitate. Cu o greutate de peste 2 kg, ficatul îndeplineşte o serie de funcţii complicate şi vitale organismulu uman – reglează compoziţia sângelui, prelucrează marea partea a nutrienţilor absorbiţi în organism şi are rol ajutător în detoxifierea sângelui.

Cu toate acestea, din cauza consumui de alcool şi de medicamente, în exces, ficatul poate fi afectat de o serie de boli printe care se numără cele mai comune – hepatita şi ciroza.

Principalele simptomatici constau în oboseală, scăderea apetitului, stări de greaţă, însoţite de vărsături, icter, disconfort la nivelul abdomenului etc.