Autor: Dr. Andrei Ioan Zăvoi
Descoperirea metodei de recoltare a celulelor din straturile superficiale ale mucoasei colului uterin, precum şi de interpretare a modificărilor aspectului acestora de către Aurel Babeş în 1927, respectiv Georgios Papanicolaou un an mai târziu, reprezenta una dintre marile descoperiri ale secolului trecut. Se reuşea astfel diagnosticul stadiilor precoce ale unei forme de cancer (cancerul colului uterin) care avea pe bună dreptate renumele unui „ucigaş tăcut” din pricina descoperirii sale, în cele mai multe cazuri, în stadii avansate. Folosirea pe scară largă a acestui test a reuşit, în ţările cu un program organizat de recoltare, o scădere importantă a numărului de cazuri şi implicit a mortalităţii.
În momentul de faţă, Colegiul American de Obstetrică şi Ginecologie (ACOG) recomandă prima recoltare a testului Babeş-Papanicolaou la vârsta de 21 ani, indiferent de istoricul vieţii sexuale, după care la interval de 2 ani până la vârsta de 29 ani, respectiv după vârsta de 30 ani la interval de 3 ani pentru pacientele care prezintă în antecedente trei teste consecutive negative. Pacientele care prezintă o afectare a sistemului imunitar (infecţie HIV, folosirea medicaţiei imunosupresive, transplantul de organe) vor fi testate la debutul vieţii sexuale prin două recoltări la interval de 6 luni, apoi anual. După tratamentul displaziilor colului uterin testul trebuie efectuat anual pentru cel puţin 20 ani. Supravegherea poate fi oprită la vârsta de 65 ani după trei rezultate consecutive negative. Nu se recomandă recoltarea după o procedură de histerectomie totală la pacientele la care testul a fost negativ. Femeile care au efectuat însă histerectomii supracervicale vor fi îndrumate conform recomandărilor din populaţia generală.
În momentul de faţă, în România, testarea este recomandă tuturor femeilor cu vârste cuprinse între 20 şi 65 de ani, iniţial o dată pe an, iar după două rezultate consecutive normale, o dată la 3 ani.
Testul Babeş-Papanicolaou va fi programat în afara perioadei menstruale, ideal în jurul zilei a 14-a a ciclului menstrual. Pacientele sunt sfătuite să evite contactele sexuale, irigaţiile şi folosirea tampoanelor interne sau a cremelor intime, cel puţin cu 48 ore înaintea procedurii. Cervicitele, respectiv vaginitele vor fi tratate înaintea recoltării, fără însă a suferi o amânare semnificativă.
Furnizarea următoarelor date clinice este necesară interpretării: data ultimei menstruaţii, prezenţa unei sarcini, administrarea de terapii hormonale exogene, statusul de menopauză, prezenţa unui dispozitiv intrauterin (sterilet), imunodeficienţa de orice cauză, prezenta de metroragii sau orice antecedente de frotiuri anormale (displazie sau cancer). În timpul sarcinii recoltarea va fi efectuată doar în primul trimestru. Prelevarea din zona de transformare scuamo-cilindrică este foarte importantă pentru sensibilitatea testului, trebuind mentionată în buletinul de recoltare, precum şi în cadrul rezultatului, ca şi alte motive pentru care proba ar putea fi nesatisfăcătoare.
Din 1996 a aparut citologia în mediu lichid, aceasta aducând un nivel de detecţie mai ridicat şi implicit o rată de eşec mai mică. Deşi numărul de celule prezente este în general mai mic decât în cazul testului convenţional, sângele, mucusul, detritusurile şi suprapunerile celulare sunt în mare parte eliminate, iar celulele anormale (în număr mic, îngrămădite sau ascunse pe un frotiu convenţional) vor fi distribuite aleator şi uniform, fiind astfel mai probabil de a fi detectate. În plus, majoritatea materialului celular recoltat este disponibil pentru procesare. Singurul motiv pentru care frotiul convenţional a ramas în uz este reprezentat de costul redus.
Trei tipuri de dispozitive sunt folosite în prezent pentru recoltarea frotiurilor şi anume: spatula, periuţa din plastic şi periile endocervicale. Peria endocervicală, folosită pentru recoltarea din canalul endocervical, va fi insoţită de folosirea spatulei pentru recoltarea exocervicală. Periile din plastic sunt folosite pentru recoltarea simultană de la nivelul exo şi endocolului, fiind recomandate în special pentru recoltarea în mediu lichid.
În încheiere menţionăm necesitatea conştientizării populaţiei feminine despre gravitatea şi resursele terapeutice limitate ale cancerului avansat al colului uterin, despre sensibilitatea imperfectă a testului şi necesitatea efectuării screening-ului periodic. Constatarea unor anormalităţi celulare sau simptome care ridică suspiciunea unei transformări maligne la nivelul colului uterin trebuiesc investigate suplimentar prin colposcopie sau biopsie.