Tiroida: iată cum poate să-ţi tulbure viaţa

Am trecut şi eu printr-un diagnostic de “nodul tiroidian” şi ştiu cum e să simţi că te sufoci, că nu mai poţi face faţă stresului şi că sfârşitul lumii e mai aproape ca oricând.

Nervozitatea pune stăpânire pe tine, nu mai ai răbdare pentru nimic şi viaţa devine un coşmar. Şi totul de la problemele tiroidei care dau bătăi de cap femeilor şi nu numai lor!

Ultimele ştiri despre tiroidă trebuie luate serios în seamă, iar experienţele celor care trec prin astfel de boli pot fi un imbold pentru a merge la medic. Pe noi ne-a convins şi Andreea Runceanu din trupa Amadeus!

Recomandări

Hipotiroidie VS Hipertiroidie: simptome şi recomandări alimentare

5 semne care ascund probleme cu glanda tiroidă

Cercetând puţin problema tiroidei, am aflat că persoanele cu hipertiroidie (glanda este mai activă decât în mod normal) solicită mai mult concediu medical decât colegii sănătoşi, conform unui studiu al medicilor din Danemarca. Cei mai expuşi acestui stat acasă pe care nu şi-l doreşte nimeni sunt pacienţii cu boala Graves, hipertiroidia autoimună.

La polul opus, persoanele cu hipotiroidie (glanda e mai leneşă) au dificultăţi la volan asemănătoare celor care consumă alcool, susţine un studiu american. Iată tot atâtea motive pentru a merge la medic anual pentru o evaluare a glandei tiroide, care se face ecografic şi prin analize de sânge, recomandate după vârsta de 35 de ani în lipsa oricăror simptome.

Andreea Runceanu din trupa Amadeus ne-a vorbit despre afecţiunea cu care a fost diagnosticată boala Basedow-Graves şi despre modul cum i-a schimbat aceasta viaţa.

CSÎD: Cum ai reacţionat cand ai aflat că eşti bolnavă de tiroida?

Andreea Runceanu: Ştiam de vreo jumătate de an că ceva se petrece cu mine, doar că nu reuşeam să primesc niciun diagnostic clar de la medici, iar în ultima perioadă abia dacă mă mai puteam ţine pe picioare din cauza tremuratului.

Eram mai tot timpul nervoasă şi cu sufletul la gură şi nu aveam deloc putere de concentrare.

Eram înainte de un concert la Iaşi, când vestea asta a venit de la verişoara mea, Mihaela Agapie, acum medic, pe vremea aceea studentă în anul doi la Medicină. Eram într-un vestiar, mă schimbam în costumaţia de scenă, ea a remarcat că sunt piele şi os şi bineînţeles că m-a întrebat dacă se întâmplă ceva cu mine. I-am spus că nu vreau să-i alarmeze pe ai mei, dar mă simt foarte rău şi nimeni nu mă crede.

Primul lucru pe care l-a facut a fost să-mi palpeze tiroida. În momentul când mi-a spus ce crede ea că am, m-am uitat în oglindă şi nu mi-a venit să cred că nu observasem până atunci că aveam tiroida foarte mărită. Mi s-a părut o tragedie, era o boală despre care nu ştiam decât că te deformează şi că e periculoasă, îmi făcuse extrem de mult rău în ultima vreme şi încă nu ştiam şi veştile bune: că dacă intru pe un tratament adecvat aveam posibilitatea să-mi recapăt viaţa înapoi. Bineînţeles că, la nervozitatea accentuată pe care o aveam, am izbucnit în plâns, iar tot concertul mi-au curs lacrimi pe faţă, pentru că nu aveam nicio putere asupra mea să mă stăpânesc.

CSÎD: Ce dietă ţii, ce activităţi de sport şi relaxare practici?

A.R.: Recomandările pe care le primeşte un bolnav de hipertiroidie sunt în mare parte cele legate de o viaţă echilibrată, pe care eu încerc să o promovez cât pot de mult. Hipertiroidia „papă” calciu, magneziu şi alte vitamine şi minerale importante aşa că trebuie să ai un regim alimentar variat şi să nu-ţi lipsească nutrienţii esenţiali. Hidratarea este iaraşi importantă, iar odihna şi programul regulat de somn şi de masă te pot ajuta să te întorci mai repede, alături de tratamentul adecvat, la viaţa aşa cum o ştiai tu înainte să ai hipertiroidie.

Sportul este recomandat cu măsură, mai ales pentru că în hipertiroidie inima este pusă destul de mult la încercare: bătăile depăşesc 100/minut. O activitate care nu e deloc recomandată celor care suferă de această boală, din acelaşi motiv, este expunerea la soare sau sauna. Eu am renunţat ani la rând să stau la plajă mai mult de o jumătate de oră, pentru că simţeam imediat că încep să mă simt rău.

CSÎD: Cum ţi-a schimbat boala Basedow-Graves viaţa?

A.R.: În primul rând, din ziua când am început tratamentul şi am început să fiu din nou eu, am realizat că sănătatea este cel mai de preţ lucru pe care îl avem. Am realizat cât de fericită sunt şi că un diagnostic pus corect şi un tratament pe măsură pot face diferenţa dintre un coşmar şi o viaţă normală.

Apoi, la sfaturile doctoriţei mele, am învăţat să-mi controlez emoţiile care pot deveni distructive în cazul unui bolnav de hipertiroidie. Am dat mult mai multă importanţă interiorului meu şi am învăţat să mă respect mai mult, să dorm cât trebuie, să mănânc cât trebuie şi să fac numai ceea ce mă face liniştită şi fericită. Unul dintre simptomele pe care le-am avut a fost o sete continuă care m-a obligat să beau foarte multă apă în perioada în care mă simţeam rău. Asta mi-a creat un obicei foarte bun care mi-a rămas şi după ce am început să mă simt bine, aşa că uite că am şi un avantaj. 🙂

De exemplu, eu nu plec de acasă niciodată fără o sticlă cu apă în geantă. Dar poate cel mai important însă, boala asta m-a ajutat să fiu mult mai atentă la semnele discrete pe care le dă corpul meu când ceva scârţâie, iar lecţia pe care mi-a dat-o şi pe care încerc să o împărtăşesc cu cât mai multă lume este că, atunci când tu simţi că e ceva în neregulă cu tine, trebuie să ai deplină încredere în ceea ce simţi, să pui în secunda aia mâna pe telefon şi să-ţi faci programare la un medic bun. Nu lăsa pe mâine, pentru că în multe cazuri poate fi prea târziu.