Tot ce trebuie să ştii despre bruxism de la un medic ortodont

Bruxismul este termenul medical ce se referă la fenomenul prin care persoanele îşi scrâşnesc dinţii în timpul somnului, încleştându-şi maxilarul şi mandibula. Multe persoane au bruxism, însă nu ştiu acest lucru, iar obiceiul frecvent poate cauza afectarea smalţului şi chiar pierderea dinţilor, inflamaţii şi retracţii gingivale, precum şi creşterea mobilităţii dentare. La copii, bruxismul se manifestă la două, poate chiar trei cazuri de copii din zece, potrivit specialiştilor, atunci când copilul doarme sau este foarte stresat. El se diagnostichează foarte simplu. Părinţii trebuie să fie atenţi la sunetele pe care copilul le scoate atunci când doarme, iar dacă se aude scrâşnit din dinţi, trebuie să ia măsuri. Tocmai pentru că este cunoscut faptul că fragmentarea somnului la copii poate duce la probleme de comportament, atenţie şi probleme de funcţionare în executarea anumitor activităţi. Medicul ortodont Ela Bănică ne-a explicat pe larg care sunt cauzele, dar şi riscurile acestui obicei.

Bruxism: cauze

Cu siguranţă, cunoaşteţi cel puţin un caz de bruxism la copii, fie că este vorba de copilul dumneavoastră, al vecinei, al prietenei, sau chiar al unei rude care v-a povestit acest lucru.
La adulţi, bruxismul poate apărea din pricina unor probleme ale căilor respiratorii. Căile respiratorii înguste pot împiedica succesiunea corectă a stadiilor de somn, ceea ce înseamnă că sistemul lor limfatic nu funcţionează la capacitate maximă. La copii, bruxismul apare în cazul obstrucţiilor nazale şi al problemelor respiratorii, din cauza amigdalitelor repetate, dar şi din cauza paraziţilor. Cei mai comuni doi paraziţi sunt Enterobius vermicularis şi Giardia lamblia.
Mai sunt şi alte cauze ale bruxismului. Se pare că unii copii scrâşnesc din dinţi din cauză că cei de sus nu sunt aliniaţi în mod corect. Alţi copii scrâşnesc din dinţi atunci când simt durere, îndeosebi când este vorba de durerile de ureche sau de cele ale erupţiilor dentare. Copiii însă scrâşnesc din dinţi şi atunci când sunt stresaţi, tensionaţi sau emoţionaţi, supăraţi sau enervaţi. În acest caz, chiar şi un examen la şcoală poate determina copilul să scrâşnească din dinţi. Nu în ultimul rând, unii copii hiperactivi sau care prezintă alte afecţiuni medicale pot manifesta bruxism.

Bruxism: efecte

Consecinţele scrâşnitului din dinţi nu sunt prea plăcute. Bruxismul este una din principalele cauze ale durerilor de cap sau de urechi la copii, şi sunetul este extrem de neplăcut pentru ceilalţi membri ai familiei. În plus, scrâşnitul din dinţi poate conduce şi la măcinarea dintelui până la momentul în care copilul va avea probleme la masticaţie.

Recomandări

Dr. Dana Craiu se luptă să vindece de epilepsie copiii: ”La prima criză mulţi cred că…

Totul despre aparatul dentar la copii, interviu cu un medic ortodont

Bruxism: cum se diagnostichează

Copiii nu îşi dau seama de afecţiunea de care suferă, ci ceilalţi membri ai familiei ajung la concluzia aceasta. Bruxismul se diagnostichează foarte simplu – părinţii trebuie să fie atenţi la sunetele pe care copilul le scoate atunci când doarme, şi dacă se aude scrâşnit din dinţi. De asemenea, dacă cel mic se plânge de dureri de maxilar sau de faţă dimineaţa, ori are probleme la masticaţie, trebuie neapărat programat un control la medicul ortodont. Acesta va analiza situaţia dinţişorilor celui mic şi îi va pune câteva întrebări ajutătoare în stabilirea unui diagnostic clar. Totodată, acelaşi consult poate aduce şi concluzia dacă sunt cauze anatomice sau psihologice ale acestei afecţiuni.

Bruxism: tratament

Pentru bruxism nu există încă un tratament specific. Vizitele la medicul dentist sunt obligatorii, şi, dacă dinţii încep să se macine în mod alarmant, acesta îi va  masura intensittatea contracturilor musculare timp de o saptamana cu un dispozitiv special care se poarta noaptea iar dupa aceea se va trece la o terapie GrindCare print-un mecanism de bio feed-back cu ajutorul unui mic patch, dispozitiv care se ataseaza pe parcursul nopţii la nivelul tâmplei.

Indiferent de natura cauzei bruxismului – psihologică sau fiziologică – încercaţi să ajutaţi copiii să se relaxeze înainte de culcare cu o baie caldă, câteva minute de muzică relaxantă sau citirea unei poveşti. Copiii care suferă de bruxism pe bază de stres trebuie ajutaţi eliminând complet ceea ce le cauzează îngrijorare.

Bruxism: cât durează

Se spune că majoritatea copiilor scapă de bruxism în momentul în care încep să îşi piardă dinţii de lapte. Dacă aceste simptome continuă, şi bruxismul este cauzat de stres, sau de tulburări de somn, atunci acesta va continua să se manifeste până va fi eliminată cauza stresului.
Practic acesta contiunuă atât timp cât cauzele persită şi nu sunt tratate!

Putem preveni bruxismul?

În cele mai multe dintre cazuri, bruxismul poate fi prevenit sau evitat. Aţi putea preveni bruxismul pe bază de stres, vorbind frumos cu copilul, cerându-i să vă spună sentimentele prin care trece ori de câte ori este pus în faţa unei situaţii dificile.

Putem preveni bruxismul prin tratarea problemelor de respiraţie în somn cu ajutorul tratamentelor pre-ortodontice sau interceptive, prin expansiunea, lărgirea maxilarelor încă de la vârsta de 3 ani.
Prevalenţa bruxismului in general este de: 15 – 20% copii, 10 % adulţi, 5% la persoanele de vârsta a 3-a.

Care e legătura dintre bruxism şi apnee?

Bruxismul rareori apare singur. S-a descoperit că se asociază cu apneea obstructivă în somn (întreruperea temporară a respiraţiei). Alte asocieri ar fi vorbitul în somn, agitaţie sau comportament violent în somn, paralizii în somn, halucinaţii semiconştiente între fazele de somn şi trezire. Multe persoane asociază apneea cu sforăitul, mai ales la bărbaţi. Din păcate, această concepţie este greşită, deoarece consecinţele apneei obstructive nu se arată imediat, ci în ani, când răul este deja făcut. Din nefericire, cele mai multe persoane afectate rămân nediagnosticate şi se consideră că 80% dintre pacienţi nu sunt diagnosticaţi corect de către medici, chiar dacă au deja o formă de apnee obstructivă. Cele mai recente studii arată că şi femeile de toate vârstele pot suferi de apnee. Femeile tinere, sănătoase şi sportive nu sunt diagnosticate fiindcă nu prezintă aceleaşi simtome alarmante. Chiar şi în cazul unui episod de apnee uşoară în somn, trezirea afectează calitatea somnului şi implicit beneficiile lui asupra organismului.
Tensiunile musculare ale bruxismului scot organismul din faza de somn profund, pierz.ndu-se astfel toate beneficiile somnului. Ca rezultat
imediat, eliberarea hormonului creşterii HGH este influenţată negativ. Acesta are rolul de a regla procesele de îmbătrânire, calitatea structurii
pielii, îmbunătăţeşte memoria, favorizează arderea grăsimilor, vindecarea şi regenerarea, reparaţia celulelor nervoase, construcţia masei musculare şi interferează cu apariţia de boli degenerative precum Alzheimer. Lipsa hormonului în fazele de somn adânc duce la depresie,
oboseală, îngrăşare şi o predispoziţie generală la îmbolnăviri.
Apneea netratată poate scurta perioada de viaţă şi are consecinţe grave prin creşterea tensiunii arteriale, boli de inimă, infarct, diabet, depresie, anxietate, creştere în greutate, oboseală şi deficit de atenţie.

Adevăratele motive pentru care adulţii scrâşnesc dinţii

Factorii demografici şi de viaţă la vârste tinere arată că statutul înalt educaţional, fumatul, cafeina şi alcoolul se asociază bruxismului. Folosirea substanţelor psihoactive (tutunul, alcoolul, cafeina sau medicamentaţia pentru somn, depresie sau anxietate) măresc excitabilitatea şi creează probleme asociate, cum ar fi dificultatea de a adormi şi somnolenţa în timpul zilei. Problemele mentale, anxietatea, stresul şi factorii psihologici adverşi sunt corelaţi cu bruxismul. Stresul legat sau cauzat de serviciu determină probleme ale somnului, iar ca o consecinţă apare somnolenţa pe parcursul zilei. Un somn corect ajută la îmbunătăţirea funcţiei cardiace, la creşterea imunităţii, arderea grăsimilor, îmbunătăţirea aspectului pielii şi părului, creşterea energiei organismului. Răsucirile şi întoarcerile frecvente pe parcursul nopţii nu sunt normale. Dacă te trezeşti că îţi ajustezi frecvent poziţia pernei în mijlocul nopţii nu este un semn bun. Sforăitul şi scrâşnitul dinţilor noaptea sunt anormale.

Tratarea problemelor care afectează căile aeriene tratează de fapt bruxismul

Când se înlătură nevoia de a scrâşni din dinţi, acest obicei încetează. Purtarea unei gutiere de bruxism poate agrava de fapt starea deoarece se pot bloca şi mai mult căile aeriene. Gutiera are un singur rol, să protejeze smalţul dinţilor de forţele verticale generate de bruxism, însă nu tratează şi nu înlătură cauza care duce la scrâşnirea dinţilor. Creierul stimulează răspunsul de strângere a dinţilor de fiecare dată când respiraţia se opreşte în timpul nopţii. Mişcarea de strângere a dinţilor duce mandibula spre înainte şi astfel căile aeriene se redeschid. Personal, ca ortodont, am decis că nu aplicarea unor gutiere rezolvă problemele pacienţilor. În prima fază, fac o anamneză amănunţită şi un screening în care verific ocluzia (muşcătura) pacientului, căile aeriene şi măsor intensitatea contacţiilor timp de o săptămână (pe parcursul nopţii) cu ajutorul unui dispozitiv special. Al doilea pas e să îndrum pacientul către un specialist în medicina somnului care să-i verifice statusul şi abilităţile respiratorii. Această evaluare va concluziona dacă există o apnee lejeră, moderată sau severă. În al treilea pas, recomand dispozitive speciale de tratament; în cazuri lejere şi moderate, purtarea unui dispozitiv oral special conceput sau a unui dispozitiv de feedback va diminua bruxismul. În cazuri severe se folosim maşinile CPAP care ajută pacientul să respire mai bine noaptea printr-un mecanism de ventilaţie pozitivă a care este împins cu presiune.