Tratamentul oncologic pentru cancer: da sau nu?

În cazul în care cineva apropiat este diagnosticat cu această boală, ce ai face dacă ţi-ar spune că refuză tratamentul oncologic? Îi respecţi dorinţa să apeleze doar la terapiile alternative sau te documentezi şi îi spui care sunt consecinţele?

Experienţa mea

Eu am trecut printr-un astfel de moment acum 14 ani, când mama a fost diagnosticată cu cancer la sân. Într-o primă fază, influenţată cumva şi de nişte prietene care credeau orbeşte în terapii alternative de care abia se auzise, mama se gândea serios să refuze operaţia. Însă o discuţie cu medicul chirurg a făcut-o să înţeleagă că stadiul destul de avansat al tumorii (care afectase déjà şi sistemul limfatic şi ganglionar) nu permite încercări prin terapii care nu au dovezi palpabile că ar putea funcţiona.

Au urmat operaţia de extirpare în totalitate a sânului şi a nodulilor subaxiali şi o cură zdravănă de citostatice. Imediat cum s-a pus pe picioare, mama a mers şi la măicuţa cu ceaiurile anticancerigene mult lăudate de prietenele ei. A încercat şi acupunctură şi terapie bioenergetică şi tincturi din plante. Dar nu a lipsit nici de la şedinţele de chimioterapie.

Recomandări

Fereşte-te de cancer! Mihaela Bilic îţi spune cum

Şi chimioterapie şi terapii alternative

A îmbinat ceea ce i-a recomandat medicul oncolog cu terapiile alternative, gândirea pozitivă, credinţa şi convingerea că o astfel de experienţă îţi este oferită să te schimbi măcar un pic. Să te bucuri mai mult de viaţă, să faci ceea ce îţi place, să înlături încruntarea cu un zâmbet şi gândul negativ cu o mantră motivaţională sau cu o carte despre oameni care au învăţat că puterea este în interiorul tău.
Cam asta a fost, pe scurt, povestea unei femei care a învins cancerul, pentru că mama este fericită şi azi pentru fiecare zi ce i-a fost dăruită.

Ce spune medicul oncolog

Laura Popovici este medic oncolog la Spitalul Fundeni. A văzut sute de pacienţi bolnavi de cancer. Şi tot atâtea atitudini în faţa bolii. “Din punct de vedere al clinicianului, recomand tratament oncologic în cazul afecţiunilor neoplazice în funcţie de localizare, stadiul bolii şi statusul de performanţă al pacientului”.

Nu are rost să discutăm aici indicaţiile de tratament. Acestea  sunt elaborate în ghiduri de specialitate ce se bazează pe trialuri clinice efectuate pe zeci de mii de pacienţi. Important este că medicii consideră că neefectuarea tratamentului oncologic (chirurgie, chimioterapie sau radioterapie) se asociază cu evoluţia bolii către stadii în care tratamentul nu mai are nici un beneficiu.

Efectele secundare ale tratamentului oncologic

Reticenţa efectuării tratamentului oncologic în unele cazuri se poate datora şi numeroaselor efecte secundare ce pot apărea.  “Efectele secundare asociate tratamentului oncologic pot fi acute – apar în cursul tratamentului sau tardive cu debut al simptomatologiei la un anumit interval de timp după terminarea tratamentului”, spune Laura Popovici.

Efectele secundare acute care apar pe perioada tratamentului, pot fi clasificate ca fiind: digestive, hematologice, neurologice, urinare , cardiace.

“În cadrul efectectelor secundare digestive amintim greaţa, vărsăturile, diareea;  acestea apar frecvent în cursul chimioterapiei  şi cu o intensitate mai mică în cursul radioterapiei. Este de amintit şi greaţa anticipatorie al cărei factor declanşator îl constituie mediul spitalicesc. Stomatita – leziunile ulcerative ale mucoasei bucale – este des întâlnită la pacienţii care efectuează radioterapie la nivelul acestei regiuni sau care efectuează chimioterapie.

Efectele secundare hematologice sunt reprezentate de leucopenie, scăderea numărului de leucocite, asociată cu creşterea riscului de infecţii; scăderea numărului de eritrocite ce va determina anemia sau scăderea numărului de trombocite asociate cu creşterea riscului de sângerare.

Neuropatia periferică, efect secundar ce face parte din cadrul tulburărilor neurologice, este des întâlnită la pacienţii care efectuează chimioterapie.
Poate nu în cele din urma este de amintit alopecia care deşi nu are un răsunet asupra organismului se răsfrânge asupra psihicului pacientei.”

Nutriţia pacientului cu cancer

În ceea ce priveşte nutriţia sunt două abordari. Prima se referă la rolul protectiv al dietei în realizarea protecţiei împotriva apariţiei cancerului, iar cea de a doua la rolul alimentaţiei la pacientul diagnosticat deja cu cancer.

Rolul protectiv al dietei în protejarea împotriva cancerului a avut la baza estimarea epidemiologilor că aproximativ 30% din neoplazii sunt legate de factorii alimentari. Bazat pe aceasta, în 2007, World Cancer Research Fund în colaborare cu American Institute for Cancer Research au elaborat recomandări cu privire la o alimentaţie sănătoasă. Acestea sunt reprezentate de:
1. Indicele de masă corporala. În mod normal acesta ar trebui să fie între 18 şi 25. Obezitatea s-a dovedit a creşte riscul de apariţie a cancerului de colon, sân ( la femeile aflate la menopauză), endometru, esofag.

2. Activitatea fizică. Recomandarea este de a efectua zilnic 30 de minute de activitate fizică şi de 60 de minute în cazul persoanelor obeze.

3. Alimentaţia pe bază de plante. Se recomandă consumarea de 5 porţii ( 400 g) de fructe şi legume proaspete precum şi de seminţe nerafinate. Rolul protectiv ar putea fi explicat prin aportul de fibre, vitamine specifice, sau prezenta compuşilor bioactivi: carotenoizii, folaţii.

4. Consumul de carne roşie sau procesată. Se recomandă utilizarea de maxim 500 g/săptămână de carne roşie cu evitarea consumului de carne procesată. Studiile efectuate până în prezent au arătat o creştere a incidenţei cancerului colorectal la pacienţii care consumă în exces carne roşie sau procesată.

5. Consumul de alcool. Recomandarea este de a consuma maxim o băutură pe zi în cazul femeilor şi maxim două în cazul bărbaţilor. Utilizarea în exces a alcoolului s-a dovedit a fi asociată cu apariţia cancerului cavităţii bucale, de laringe, esofag, sân.

6. Metodele de prezervare, procesare şi preparare a alimentelor. Se recomandă evitarea prezervării în sare, sărarea în exces a alimentelor precum şi consumul de maxim 6 g de sare pe zi ( 2,4 g de sodiu). Aflatoxina din unele alimente poate determina cancer hepatic.

7. Utilizarea de suplimente alimentare. În general acestea nu sunt recomandate. În cazul grupurilor selecţionate se recomandă suplimentarea de vitamina D. Nu există studii randomizate care să prezinte beneficiul clinic adus.

8. Alăptarea la sân. Recomandarea este de minim 6 luni fiind asociată cu scăderea riscului de apariţie a cancerului mamar, iar la copil cu realizarea unei protecţii mai târziu în viaţă.

9. O categorie aparte este acea a supravietuitorilor acestei maladii. Odată terminat tratamentul oncologic specific, indicaţiile sunt identice cu persoanele sănătoase.