Umflătura roșie și inestetică de pe pleoapă. Când e necesară și cât de complicată e operația de chalazion?

Ce este chalazionul?

Un chalazion este o umflătură roșie pe pleoapă. Uneori este numit chist al pleoapelor sau chist meibomian. Este cauzat de un canal blocat într-una dintre glandele sebacee ale ochiului. Aceste glande sunt situate în pleoapă, direct în spatele genelor. Ele produc un fluid subțire, uleios, care lubrifiază ochiul.

“La început, chalazionul poate fi dureros, dar în timp, disconfortul inflamator se poate estompa. Tocmai de aceea, de cele mai multe ori, pacienții cu chalazion vin la oftalmolog din considerente mai degrabă estetice și sociale, decât trimiși de durere. Un chalazion se formează de obicei pe pleoapele superioare, dar ocazional se poate forma pe pleoapa inferioară. Am avut pacienți care aveau acest chist prezent pe pleoapa de jos, dimensiunile fiind deja considerabile și provocând o zonă de “lăsare” a țesutului, care afecta și mai mult estetica.” – spune dr. chirurg oftalmolog, Alina Gheorghe

Cum este diagnosticat?

Nu există teste speciale pentru chalazion. Medicul vă va întreba probabil despre ceea ce simțiți inclusiv la atingerea zonei inflamate, problemele oculare anterioare și istoricul de sănătate în general.

Recomandări

5 motive pentru care te doare în piept și care nu au nimic de-a face cu…

Funcționează cu adevărat? Ce se întâmplă dacă pui usturoi în nas pentru congestie

Dacă aveți chalazion care apare cu recurență, vizita la un medic oftalmolog este absolut necesară. Tratarea unor afecțiuni precum blefarita (inflamația pleoapelor) și disfuncția glandelor Meibomiene poate împiedica apariția  chalazionului. un chalazion poate apărea la orice vârstă. Este o afecțiune comună care poate afecta persoane de toate vârstele, deși este mai probabil să apară la adulți. Afecțiunea este cauzată de blocarea uneia dintre glandele uleioase din pleoapă, care se poate întâmpla din mai multe motive. Unii oameni pot fi mai susceptibili la dezvoltarea unui chalazion din cauza unor factori precum antecedentele familialei, inflamația cronică a pleoapelor sau alte condiții de sănătate subiacente. Cu toate acestea, oricine poate dezvolta un chalazion, indiferent de vârstă.

Tratamentul pentru un chalazion implică de obicei utilizarea de comprese calde și masaj blând pentru a ajuta la deblocarea glandei sebacee și la reducerea umflăturilor. Pentru a trata un chalazion acasă, puteți urma acești pași:

Curățați-vă mâinile și zona afectată cu apă și săpun.

Aplicați o compresă caldă pe chalazion timp de 10-15 minute, de mai multe ori pe zi. Acest lucru poate ajuta la hidratarea resturilor care blochează glanda și poate ajuta la reducerea umflăturilor.

Masați ușor chalazionul cu vârful degetelor pentru a ajuta la eliminarea blocajului și pentru a încuraja glanda să deblocheze scurgă.

După masarea chalazionului, aplicați o compresă curată și caldă pentru încă 10-15 minute.

Este important să fiți blând și să evitați să nu aplicați prea multă presiune atunci când masați chalazionul. Dacă chalazionul nu se îmbunătățește după câteva zile de tratament la domiciliu sau dacă devine dureros sau infectat, este important să consultați un medic pentru evaluare și tratament suplimentar.

Când este necesară și cum se derulează operația de chalazion?

Dacă un chalazion persistă mai mult de una până la două luni, poate fi necesară o incizie chirurgicală și un drenaj. 

Chirurgia pentru tratarea unui chalazion este o procedură rapidă care durează aproximativ 15 până la 20 de minute și se efectuează sub anestezie locală. Se face o mică incizie în interiorul pleoapei pentru a permite drenarea conținutului chistului ocular și apoi scoaterea țesutului ce a izolat colecția chalazionului, adică excizia totala a chalazionului. Acest lucru este eficient la aproximativ 70% dintre pacienți.

Odată ce anestezia și-a făcut efectul, chirurgul efectuează următorii pași:

• fixează și izolează câmpul operator cu cleme
• Izolarea și fixarea chalazionului cu o pensa speciala, hemostatica
• face o mică incizie pe pleoapa exterioară (pentru un chalazion mai mare) sau pe pleoapa interioară (pentru una mai mică)
• excizează conținutul chalazionului și a țesutului inflamator adiacent
• închide excizia cu suturi absorbabile

Dacă aveți în mod frecvent chalazion, medicii pot investiga mai mult prin efectuarea unei biopsii a conținutului chalazionului pentru a verifica eventualele cauze subiacente.

“De regulă, le recomand pacienților mei efectuarea operației prin interiorul pleoapei”– spune dr. chirurg oftalmolog, Alina Gheorghe

Ce riscăm dacă nu tratăm chalazionul?

Dacă un chalazion nu este tratat, poate duce la mai multe complicații. De exemplu, chalazionul poate continua să crească și să devină mai dureros sau se poate infecta.

Așadar, putem trece pe lista complicațiilor următoarele: infecții recurente ale pleoapelor, disfuncții de glande meibomius, sindrom de ochi uscat și o simptomatologie permanentă și marcată de ochi uscat, senzatie de nisip în ochi, lăcrimare, aspect inestetic de pleoape roșii, piele uscată, ochi injectați.

Un chalazion infectat poate provoca durere severă, umflare și înroșire a pleoapelor și poate duce la probleme de vedere dacă nu este tratat prompt. În plus, un chalazion mare care nu este tratat poate provoca deformarea pleoapei, ceea ce poate afecta aspectul fizic al pacientului. În cazuri rare, un chalazion care nu este tratat poate duce la cicatrici permanente ale pleoapei. Din aceste motive, este important să căutați un tratament pentru un chalazion cât mai curând posibil pentru a preveni complicațiile.

Afectarea vieții sociale

Un chalazion poate afecta viața socială a unei persoane în mai multe moduri. De exemplu, umflătura de pe pleoapă poate fi inestetică și poate să o facă să se simtă judecată sau jenată. Acest lucru poate duce la o lipsă de încredere în situațiile sociale și poate determina persoana în cauză să evite interacțiunile sau activitățile sociale. În plus, umflarea și roșeața asociate cu un chalazion pot provoca disconfort și iritație, ceea ce poate face dificilă concentrarea sau angajarea în activități care necesită concentrare vizuală, cum ar fi cititul sau privitul la televizor. Acest lucru poate face dificilă participarea pe deplin la activități și evenimente sociale.