Vaccin antigripal: află cum te poţi feri de gripa sezonieră!

Odată cu venirea sezonului rece se înmulţesc şi cazurile de gripă (nu o confundaţi cu răceala), despre care statisticile arată că afectează între 5-10% din populaţia adultă şi aproape un sfert dintre copii.

Pentru a preveni aceste epidemii de gripă sezonieră, vaccinarea antigripală reprezintă cea mai eficientă soluţie.

Din păcate, “neîncrederea şi miturile care tot circulă în jurul vaccinului antigripal au dus la scăderea numărului de doze de vaccin achiziţionate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate”,  a declarat Alexandru Rafilă, consilier al ministrului Sănătăţii, în cadrul unui eveniment recent, realizat de Asociaţia PRO Imunizare, în parteneriat cu Societatea Naţională de Medicină a Familiei şi Societatea Română de Microbiologie.

Recomandări

Vaccinul antigripal, mai puţin eficient în cazul bărbaţilor – care este motivul?

Vaccineaza-te antigripal, cu sau fara ac!

Tot în cadrul acestei conferinţe de presă, au fost aduse în discuţie câteva recomandări pentru un program eficient de imunizare împotriva gripei sezoniere. Un astfel de program, odată implementat de autorităţi, va putea preveni deterioarea gravă a stării de sănătate a populaţiei, ca urmare a îmbolnăvirilor de gripă şi poate reduce semnificativ costurile sistemului de sănătate.

„Rata de vaccinare a scăzut dramatic în România şi este datoria tuturor – autorităti, medici, specialişti, societate civilă – să contribuie la evitarea unui dezastru care se poate ivi oricând. Să nu uităm că gripa este o boală care poate fi mortală şi că principalele grupe de risc sunt reprezentate de bătrâni, bolnavi cronici, femei gravide şi copii. Suntem la începutul sezonului gripal şi este foarte important să transmitem un mesaj puternic către public, medici şi instituţiile care pot susţine activ procesul de imunizare prin vaccinare,” a declarat Dr. Oana Falup Pecurariu, Preşedintele Asociaţiei Pro Imunizare (API).

Gripa sezonieră:  simptome, transmitere, complicaţii, prevenire

Gripa sezonieră este o boală virală contagioasă, care se manifestă sub forma unei epidemii în cursul lunilor de iarnă. Aceasta este una dintre bolile transmisibile cele mai curente şi răspândite şi o sursă importantă de morbiditate şi de mortalitate în toate ţările.

Gripa se poate transmite în două feluri:

• Pe cale aeriană:

– Transmitere directă a secreţiilor respiratorii prin strănut direct în nasul, ochii sau gura unei alte persoane;
– Pe cale respiratorie  prin inhalarea aerosolilor care se formează de la persoanele bolnave, care tuşesc sau strănută într-o anumită arie.

• Prin contact direct:

– Mână –ochi, mână-nas, mână-gură sau de pe suprafeţele contaminate cu secreţii;

– Picăturile de secreţii respiratorii sunt destul de mici (0.5 – 5 µm în diametru) pentru a fi inhalate şi inhalarea unei singure picături poate fi suficientă pentru a determina îmbolnăvirea.

Orice persoană se poate îmbolnăvi de gripă, însă anumite categorii ale populaţiei au o sensibilitate crescută în faţa acestei boli, pot suferi complicaţii serioase sau pot muri ca urmare a infectării cu gripă.

Aceste categorii au fost definite ca ‘grupuri de risc’ şi sunt considerate prioritare în procesul de imunizare antigripală. Alte grupuri pot fi în egală măsura vizate, atunci când imunizarea în cadrul grupului respectiv poate reduce incidenţa gripei sau când expunerea în faţa bolii este foarte mare, datorită naturii activităţii profesionale.

Grupurile cele mai expuse riscului de îmbolnăvire cu virusul gripal includ femeile gravide, personele instituţionalizate sau din colectivităţi, vârstnicii peste 65 de ani şi persoanele care suferă de boli cronice. Persoanele care lucrează în domeniul medico-sanitar sunt, de asemenea, foarte expuse riscului îmbolnăvirii şi pot reprezenta o sursă de transmitere a virusului gripal.

Principalele simptome ale gripei sunt: prezenţa febrei, durerile de cap, durerile generale, oboseală, slăbiciune musculară, senzaţie de epuizare, nas înfundat, dureri de gât, tuse, jenă în piept etc.

Tramentul trebuie început cât mai rapid şi constă în administrarea de medicamente antivirale, doar la recomandarea medicului.

În gripă, complicaţiile apar la diverse niveluri. Spre exemplu, cea mai frecvent întâlnită complicaţie este pneumonia, dar mai pot apărea: bronho-pneumonii,  insuficienţă respiratorie acută (prin pneumonie sau bronho-pneumonie),  criză de astm (sau acutizarea acesteia), sinuzită, convulsii,  encefalite,  foarte rar mielite şi radiculonevrite şi chiar otite medii supurate (prin suprainfecţie).

Virusul gripal determină o scădere a rezistenţei organismului, atât locală, prin distrugerea mucusului de la nivelul căilor respiratorii (favorizează infecţia cu germeni bacterieni) cât şi generală, epuizând organismul prin febră, tuse, determinând destul de frecvent apariţia suprainfecţiilor.

Pentru a preveni contractarea virusului gripal, este indicată spălarea pe mâini, cu apă şi săpun, evitarea contactului apropiat cu persoanele răcite şi vaccinarea antigripală.

Statistici şi impactul economic al gripei sezoniere

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), doar în ţările dezvoltate, anual, se estimează un număr cuprins între 250.000–500.000 de decese şi între 3-5 milioane de îmbolnăviri grave cauzate de epidemiile anuale de gripă.
Cele mai multe decese cauzate de această boală contagioasă se întâlnesc la populaţia din grupa de vârsta peste 65 de ani.

Incidenţa epidemiei de gripă la nivel global afectează anual între 5-10% din populaţia adultă şi în jur de 20-30% dintre copii.
În Europa, epidemiile anuale de gripă sunt asociate cu o morbiditate şi mortalitate ridicată. Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (ECDC) estimează că, în ţările Uniunii Europene (UE)/ Spaţiul Economic European (SEE), în medie, aproximativ 40.000 de persoane mor prematur in fiecare an din cauza gripei.

Gripa poate cauza serioase probleme de sănătate publică, efectele fiind resimtiţe şi din punct de vedere economic prin scăderea productivităţii muncii şi absenteism, aceasta fiind probabil cea mai importanta consecinţă economică asupra societăţii. Acest cost indirect este determinat de concediile medicale pentru perioadele în care angajaţii se află sub tratament împotriva gripei sau îngrijesc copiii bolnavi de gripa.

De asemenea, costurile ridicate ale complicaţiilor survenite ca urmare a contractării virusului gripal împovărează sistemul medical.

Impactul economic total al costurilor publice generate de costurile cu epidemia de gripă (incluzând costuri directe şi indirecte) în ţările industrializate a fost estimat la 57 milioane de euro/1 milion de locuitori.

Beneficiile vaccinării antigripale

Cea mai eficientă metodă de prevenire a gripei este vaccinarea antigripală. Aceasta protejează persoana vaccinată faţă de virusurile gripale circulante în sezonul respectiv, cuprinse în vaccin, nu şi faţă de toate tipurile de virusuri care dau simptomatologie asemănătoare gripei, dar au evoluţie mai uşoară.

La grupele de risc, beneficiile vaccinării antigripale se traduc prin reducerea numărului de cazuri, a complicaţiilor şi a deceselor cauzate de virusul gripal. Vaccinarea atenuează propagarea gripei sezoniere, reducând astfel semnificativ şi cheltuielile publice cu tratamente medicale.

În rândul populaţiei active, vaccinarea împotriva gripei reduce costurile asociate cu pierderea de productivitate. Datorită rapidităţii răspândirii gripei, epidemiile anuale determină un grad ridicat de absenteism la locul de muncă, iar costurile asociate productivităţii scăzute reprezintă o componentă semnificativă a impactului financiar al bolii la nivelul societăţii. Unele companii aleg să investească în fiecare an în vaccinul gripal pentru a-şi proteja angajaţii şi a reduce astfel costurile asociate cu absenteismul.

Vaccinarea personalului medico-sanitar împotriva gripei îi protejează pe aceştia şi totodată oferă protecţie indirectă întregii populaţii, în special a celor cu risc de complicaţii, prin reducerea expunerii la virusul gripal.

Potrivit ECDC, aproximativ 180 milioane de oameni din ţările UE sunt în prezent expuse riscului de a avea complicaţii cauzate de gripă. La nivel general, grupa de risc >65 ani are cea mai mare incidenţă, reprezentând aproximativ 48% din total.

De ce refuză românii vaccinul antigripal?

Comisia Europeană a analizat cauzele care determină rata scăzută de vaccinare antigripală în statele membre ale Uniunii Europene, printre care şi România.
Acestea au fost grupate în două categorii: bariere de percepţie care diminuează vaccinarea în rândul categoriilor de risc şi bariere de percepţie în rândul personalul din sectorul medical.

Grupe de risc. Majoritatea barierelor la nivelul populaţiei se referă la:

• percepţia scăzuta a riscului de îmbolnăvire; teama de posibilele efecte secundare ale vaccinării;
• lipsa de încredere în eficacitatea vaccinării;
• atitudini generale anti-vaccinare;
• probleme legate de cost, disponibilitate şi confort;
• dezinformarea generată de mass-media;
• lipsa de informaţii exacte cu privire la gripă şi vaccinare;
• în plus faţă de aceste bariere, au fost identificaţi şi alţi factori: proces anevoios de recuperare a costurilor de vaccinare; stimulente financiare limitate pentru medicii de familie pentru vaccinarea antigripală; stimulente fiscale limitate pentru companii pentru a-şi vaccina angajaţii şi scepticism sau grad de conştientizare scăzut în rândul personalului medical.

Personal medical. La nivelul angajaţilor din sectorul medical se regăsesc aproximativ aceleaşi bariere:

• percepţia scăzuta a riscului de îmbolnăvire;
• temeri legate de siguranţa vaccinului;
• dezinformarea generală;
• de asemenea a rezultat că există un nivel redus de cunoştinţe în rândul personalului medical cu privire la pericolele la care se expun pacienţii în cazul nevaccinării antigripale, precum şi un nivel redus de interes în a da sfaturi adecvate privind vaccinarea.

Recomandări pentru reducerea impactului gripei sezoniere

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi statele membre recunosc rolul major al imunizării pentru prevenţia şi reducerea incidenţei gripei şi recomandă vaccinarea antigripală, mai ales a grupelor de populatie „ţintă” cu un risc sporit de îmbolnăvire.

Recomandarea OMS a fost transpusă în cadrul politicilor de sănătate ale multor ţări, mai mult de 40% dintre statele lumii incluzând vaccinarea antigripală în programele (calendarele) lor naţionale de imunizare.

Grupele de populaţie „ţintă” pentru programele speciale de vaccinare sunt reprezentate de:

• persoane cu risc crescut de complicaţii, aici fiind incluse persoanele în vârstă sau cu handicap, cele instituţionalizate, adulţii şi copiii cu afecţiuni cronice (cardiovasculare, pulmonare, metabolice, renale şi cu imunosupresie), persoanele cu vârste peste 65 de ani, copiii şi adolescenţii (între 6 luni şi 18 ani) cărora li se administrează medicaţie pe termen lung cu aspirină şi care sunt astfel expuşi riscului de a dezvolta sindrom Reye în urma unei infecţii gripale.
   
• persoane, care prin natura ocupaţiei, pot transmite gripa celor din categoria cu risc crescut, respectiv medicii, cadrele sanitare medii, personalul auxiliar din spitale şi unităţile sanitare ambulatorii (cu prioritate a celor din maternităţi, secţiile de terapie intensivă, staţii de salvare), salariaţii instituţiilor de ocrotire a copiilor şi vârstnicilor şi cei ai unităţilor de bolnavi cronici, membrii familiilor (inclusiv copiii) care includ persoane în categoria cu risc crescut de complicaţii ale gripei.
   
• Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat, de asemenea, vaccinarea tuturor persoanelor infectate cu HIV, persoanelor care călătoresc la tropice sau în emisfera sudică, precum şi vaccinarea gravidelor şi a copiilor mici.
   
• În cazul gravidelor, vaccinul gripal se poate administra pe toata durata sarcinii, acesta nu dă reacţii adverse şi nu provoacă malformaţii ale fătului. Vaccinul poate fi administrat şi pe perioada alăptării.

Ţări unde rata de vaccinare depăşeşte 50% din populaţie

Datele statistice ale unui studiu realizat în 15 ţări UE arată că în sezonul gripal 2007/08, singurele ţări care au depăşit ţinta de 75% rată de vaccinare a persoanelor vârstnice, potrivit recomandării OMS şi a Consiliului Uniunii Europene, au fost Olanda, cu o acoperire de 82% şi Marea Britanie care a înregistrat un procent de vaccinare de 78%.

Implementarea strategiilor de imunizare şi prevenire a gripei în Marea Britanie a contribuit la o reducere semnificativă a afecţiunilor clinice compatibile cu gripa (ILI), astfel că incidenţa acestora a scăzut de la 1.400 de cazuri/100.000 de locuitori în anul 1969 la circa 400 de cazuri/100.000 de locuitori în anul 1999.

Începând din anul 2009, Organizaţia Angajatorilor din Sistemul Public de Sănătate (NHS) din Marea Britanie, cu sprijinul Ministerului Sănătăţii şi al Institutul de Sănătate Publică britanic, organizează anual campania ‘Flu fighter’ pentru informarea personalului medical despre gripa sezonieră.

Rezultatele acestui efort de informare şi educare sunt vizibile. Rata de vaccinare în randul angajaţilor din sectorul medical care lucrează direct cu pacienţii a crescut de la 35% în sezonul gripal 2010-11, la 45% în sezonul 2011-12, 46% în 2012-13 ajungând până la o rată de vaccinare de 55% în sezonul de iarnă trecut, 2013-14.

În cadrul aceluiaşi program, Ministerul Sănătăţii transmite anual o scrisoare de informare a medicilor din Marea Britanie despre programul naţional de imunizare împotriva gripei sezoniere (‘Annual Flu Letter’). Informaţiile cuprinse în scrisoare includ detalii despre grupurile care sunt eligibile pentru vaccinarea antigripală anuală, inclusiv grupele de copii care ar trebui vaccinaţi, o listă cu ”bune practici” pentru medicii de familie în cabinetele cărora se administrează vaccinarea, sfaturi pentru stimularea creşterii ratei de vaccinare a pacienţilor, detalii despre vaccinurile disponibile, etc.

Olanda a introdus programul de vaccinare antigripală a persoanelor în vârstă încă din anul 1996 şi rata de vaccinare a crescut de la 30% în anul 1993 la aproximativ 70% în 2003. Totodată, în perioada respectivă s-a înregistrat o scădere cu 35% a mortalităţii cauzată de gripă, ajungându-se de la 191 de decese înregistrate în anul 1993 la 125 de cazuri de deces în anul 2003.

În Olanda există aproximativ 65 de centre de tip sentinelă. Odată cu introducerea unui program naţional de vaccinare pentru vârtsnici care a depăşit ţinta de acoperire de 75%, Olanda a înregistrat o scădere cu 35% a ratei mortalităţii provocată de gripă în rândul acestui segment populaţional.

Succesul creşterii impresionante a ratei de vaccinare antigripală în Olanda a fost determinat de o serie de factori, care au inclus:

• un sistem bine pus la punct al listelor de pacienţi la cabinetele medicilor de familie,
• un sistem naţional electronic al fişelor medicale care permite medicilor de familie şi personalului medical să identifice numele pacienţilor din grupele de risc şi să le adreseze acestora invitaţia de a se vaccina (aproximativ 30% din populaţie),
• vaccinarea gratuită a pacienţilor din grupele de risc,
• o remunerare garantată pentru medicii care administrează vaccinul (asigurarea unui cost pentru fiecare vaccin antigripal administrat),
• achiziţia centralizată a vaccinurilor antigripale la nivel guvernamental,
• formalităţi/documente simplu de completat de către medicii de familie,
• ore convenabile de vaccinare pentru pacienţi,
• o campanie simplă de informare a pacienţilor eligibili pentru vaccinare bazată pe o carte poştală – invitaţie însoţită de un pliant de informare de la medicul de familie şi nu în ultimul rând,
• colectarea unui feedback sistematic pentru a evalua efortul campaniei şi rezultatele.

Marea Britanie şi Olanda sunt cele mai bune exemple de ţări unde au fost demonstrate beneficiile campaniilor de vaccinare, coroborate cu programele de supraveghere a incidenţei epidemiei de gripă prin centre de tip sentinelă.

De ce România este codaşă la vaccinarea antigripală?

În mai 2009, la nivel global, Organizaţia Mondială a Sănătăţii declara după 40 de ani, prima pandemie, odată cu înmulţirea şi răspândirea cazurilor de gripă porcină (virusul gripal H1N1). Chiar şi aşa, impactul acestui virus nou pentru fiecare ţară în parte, rămâne destul de greu de estimat, existând numeroase voci care au contestat această decizie.

În România, primele cazuri de gripă porcină au fost înregistare în intervalul mai-iunie 2009, însă vârful pandemic s-a resimţit începând cu ianuarie 2010, instaurând o stare de panică şi incertitudine.
Acest moment este unul cheie, în care atitudinea oamenilor a cunoscut o schimbare radicală faţă de boala gripală şi vaccinarea antigripală, datorită unui proces de comunicare gestionat în mod incoerent de către autorităţi şi instituţiile medicale competente, şi care, speculat de către mass-media a generat, pe termen lung, un context nefavorabil imunizării prin vaccinare.

În situaţia de criză de la acel moment, autorităţile au transmis mesaje publice contradictorii în privinţa sursei vaccinurilor şi gestionarea procesului de vaccinare. În timp ce o autoritate anunţa că dozele de vaccin necesare urmau să fie livrate de către Institutul Cantacuzino, o altă instituţie medicală competentă anunţa că a trimis cereri la patru producători agreaţi de Agenţia Europeană a Medicamentului (EMEA) pentru un milion de doze de vaccin. Declaraţiile contradictorii ale celor două instituţii au amplificat starea de panică în rândul populaţiei.

OMS a decretat încetarea pandemiei în luna mai 2010, dupa ce gripa a afectat populaţia din 214 ţări şi s-au înregistrat 18.138 decese în toată lumea. În timpul pandemiei din 2009, în România s-au înregistrat 7.008 cazuri de îmbolnăviri si 122 de decese.
În România însă, oamenii au rămas profund marcaţi de imaginea cozilor interminabile din faţa spitalelor la care se aştepta cu nelinişte o doză de vaccin. Acestora li se adaugă, în memoria colectivă, decesul prematur al unui foarte popular actor, Toni Tecuceanu,  diagnosticul iniţial, cel de gripă porcină, fiind unul intens speculat.

Astfel, în ultimii ani, în România, vaccinarea ca formă de imunizare şi prevenţie în faţa bolilor contagioase a devenit un subiect de interes major pentru societatea civilă şi mass-media, în contextul politicilor deficitare implementate de către Ministerul Sănătăţii.

Incoerenţa şi întârzierea derulării campaniilor anuale de vaccinare antigripală, lipsa temporară a vaccinurilor obligatorii din spitale şi apariţia unor efecte secundare la copii în urma folosirii unor vacinuri din import, au aruncat VACCINAREA – act medical de prevenţie, vital în economia unei societăţi moderne şi sănătoase – într-o lumină defavorabilă.

În lipsa unor politici sanitare consecvente, toate aceste suspiciuni şi semne de întrebare apărute la nivelul populaţiei şi amplificate de presă au generat un comportament de respingere şi refuz al vaccinării în general, implicit al vaccinării antigripale.
Contrar recomandărilor OMS în ce priveşte vaccinarea antigripală, începând cu 2011 tendinţa românilor a fost aceea de respingere, fiind acceptate numai vaccinurile recomandate de Ministerul Sănătăţii şi prevăzute în Programele Naţionale (vaccinurile din Calendarul de Vaccinări prevăzut în Programul Naţional de Imunizări pentru copii, vaccinurile de tip ,,tratament” – rabic şi tetanic, vaccinurile împotriva bolilor tropicale).

Câte cazuri de gripă s-au înregistrat anul trecut în România?

În sezonul 2012-2013 au fost confirmate 755 cazuri de gripă, de 2,5 ori mai multe comparativ cu sezonul precedent, dintre care 21 de cazuri s-au soldat cu deces. În acest sezon, din totalul de 1.000.000 de doze de vaccin gripal distribuite de către Ministerul Sănătăţii pentru vaccinarea grupelor populaţionale considerate la risc, au fost vaccinate 904.251 de persoane, acoperirea vaccinală în populaţia generală fiind de doar 4.2 %. Personalul medical s-a vaccinat în procent de 42%, iar din populaţia cu vârsta peste 65 de ani, doar 14,9%.

Cel mai recent sezon de gripă, 2013-2014, transformat în eşec naţional, a oferit cea mai complexă imagine a dezinteresului autorităţilor şi a comunicării haotice, în lipsa unei Strategii Naţionale pentru Vaccinare. Deşi Ministerul Sănătăţii a achiziţionat 600.000 de doze de vaccin antigripal din import, urmând ca Institutul Cantacuzino să pună la dispoziţie  alte 400.000 de doze din producţie proprie, acestea din urmă, considerate neconforme, nu au fost avizate de ANMDM şi nu au putut fi folosite.

Astfel, întârzierea producţiei de la Cantacuzino a determinat un efect în lanţ, respectiv întârzierea începerii campaniei de vaccinare şi închiderea ei oficială de către Ministrul Sănătăţii la începutul lunii februarie, când vaccinarea antigripală încă se mai impunea.

Anul acesta, sezonul de gripă a fost unul târziu, primele cazuri confirmate de gripă şi, din nefericire, primele decese, apărând la începutul lunii martie. Pentru acest sezon nu există încă date publice care să reflecte rata de vaccinare a populaţiei din grupele de risc.

Medicul de familie joacă un rol important în vaccinarea antigripală

Medicii de familie joacă un rol semnificativ în implementarea campaniilor de vaccinare antigripală, prin faptul că gestionează o mare parte din procesul de administrare a vaccinurilor, având deci contactul direct cu pacienţii şi astfel posibilitatea de a colecta şi furniza către autorităţile centrale date privind evoluţia procesului de vaccinare.

Vaccinul antigripal se administrează de către medic, intramuscular sau subcutanat şi poate fi administrat concomitent cu alte vaccinuri, dar în locuri diferite.

Vaccinul antigripal este gratuit, în limita dozelor asigurate de Institutul Cantacuzino, sau pot fi achiziţionate contra-cost, din farmacii.

Cel mai bun moment pentru a face vaccinul antigripal este la începutul toamnei, când schimbările de temperatură pot scădea capacitatea sistemului imunitar, apărând carenţe ce pot slăbi organismul în lupta cu virusurile.