Acest deziderat nu le este îndeplinit de mulți dintre lucrătorii din sănătate cu care interacționează, publicul fiind nevoit să se îndrepte către cea mai la îndemână sursă de informare: internetul.
Acest fenomen este cu atât mai pronunțat în cazul vaccinurilor. Pus în fața alegerii de a se vaccina sau nu, individul caută pe internet, unde găsește informații foarte contradictorii – anecdote trunchiate și pline de dramatism despre catastrofe postvaccinale impregnează subconștientul precum o pată de ulei care nu se mai curăță niciodată din ochiurile unei urzeli.
Iar o observație proprie, validată mie de persoane care au contacte strânse cu Occidentul, este aceea că, în societățile vestice (în care se acordă o atenție reală, guvernamentală, sănătății mintale), pentru fiecare știre negativă, se propagă cel puțin două pozitive.
În peisajul nostru jurnalistic însă, se vânează avid știri catastrofale, exagerate și neverificate, cu care se saturează subconștientul publicului, astfel încât privitorului mediu i se induce un delir de prejudiciu.
Și cum conexiunile ocazionate de rețea sunt extrem de vaste și de o valoare de adevăr incertă, o bună parte a utilizatorilor rămâne convinsă că a deconspirat o ocultă mașinațiune letală, al cărei scop este exterminarea unei bune părți a rasei umane prin injectarea de seruri criminale sau prin testarea abuzivă de medicamente.
Revenind la ideea de pornire, cred că internetul întinde capcane periculoase celor care se familiarizează cu el la o vârstă diferită de cea a tinereții. Un navigator pe internet este bombardat cu informație de toate felurile, ajustată de algoritmi simpli, în funcție de cei mai recenți termeni căutați.
Despre acești algoritmi vă invit să citiți în VACCINAREA (III): Algoritmii de căutare vânează slăbiciunile celor bolnavi și vând iluzia unei însănătoșiri magice.