Viaţa cu un alcoolic – cum îl ajuţi

Suntem dependenţi. De aer, de apă, de zâmbetul persoanei iubite, de mâncare, de parfum, de filme, de muzică, de tutun, de cosmetice, de petreceri, de shopping etc. etc. Doar că unele dependenţe sunt mai “dependente” decât altele şi ne dau viaţa nouă şi celor din jur peste cap. Plus sănătatea. Fiecare dintre noi are puncte slabe şi multe punţi şubreze de trecut – asta este cert – însă cum îi putem ajuta pe cei dragi care se confruntă cu astfel de dependenţe, alcool de exemplu?

Plăcere. Durere. Doar un pas. Acel pas este puntea între nondependenţă şi dependenţă. Un pahar de alcool apare tot mai des menţionat în studiile medicale ca fiind de real folos pentru menţinerea sănătăţii, indiferent de naţia cercetătorilor. De aici până la dependenţă este un drum lung pentru majoritatea celor care obişnuiesc să-şi înmoaie papilele gustative în licoarea lui Bachus. Însă alcoolismul există. Doar în Franţa anual mor 45.000 de oameni din cauza abuzului de alcool. Psihiatrul francez Jerome Palazzolo tratează acest subiect în lucrarea “Ajutaţi-i pe cei dragi să-şi învingă dependenţa de alcool” apărută la House of Guides. Am selectat câteva sfaturi utile pentru cei ce au misiunea de a sprijini o persoană dragă în lupta cu alcoolul.

Nu claca după prima bătălie pierdută, dar nici nu te entuziasma după prima victorie
Pentru început, trebuie să înţelegem că o persoană alcoolică şi-a pierdut libertatea de a bea, nu mai poate bea de plăcere sau de poftă, are nevoie de alcool. Deci înarmează-te cu răbdare, informaţii şi toleranţă pentru un război, nu doar pentru o luptă.
Cauzele alcoolismului ţin de fragilitate biologică (vulnerabilitate faţă de alcool – din 10 persoane doar 1 sau 2 devin alcoolice), fragilitate psihică (marcată printr-o personalitate adictivă) şi fragilitate socială (mediul în care trăieşte şi cu nivelul de stres al persoanei – probleme în cuplu, somaj etc).
Alcoolismul este determinat de cantitatea de alcool ingerată zilnic, dar nu numai: mediul şi personalitatea individului sau un rol la fel de important.
De asemenea, psihiatrul Jerome Palazzolo mai atrage atenţia atenţia asupra unui fapt: nu încercaţi să vă păcăliţi cu apă chioară, cum se zice, crezând că alcoolul îndoit este mai puţin nociv. Cantitatea de apă care se adaugă nu are nici un efect asupra cantităţii totale de alcool ingerat. Astfel, un pahar de vin poate echivala cu un pahar de anason (care nu este mai puţin alcoolizat, chiar în combinaţie cu o cantitate mare de apă) sau cu o jumătate de bere. Este foarte important să reţineţi că următoarele produse conţin toate, aceeaşi cantitate de alcool pentru consumul standard: berea (5% vol), şampania şi vinul de  masă (12%vol), aperitivul (20%vol), digestivul (40% vol). Aşadar, 250 ml bere echivalează cu 100 ml de şampanie sau de vin sau 60 ml de aperitiv şi cu 30 ml de digestiv.
Atenţie, în cazul unui consum regulat, femeile sunt mai vulnerabile decât bărbaţii, organismul lor tolerând cantităţi mult mai reduse.
Dacă este vorba despre un consum ocazional, nu se poate stabili o limită precisă până unde consumul de alcool este fără riscuri şi de unde devine periculos. Totuşi, am putea spune că, în măsura în care sunt depăşite limitele recomandate, cresc şi riscurile (de violenţă, accidente de muncă, accidente de circulaţie, căderi, boli cardiovasculare sau tulburări psihice).

Recomandări

Sfaturi de slăbire de la Dr. OZ!

Premieră naţională: medicii au salvat un copil care s-a născut cu tromboză de vase ombilicale

Cum să fii cu adevărat de ajutor
Nu putem să ajutăm pe cineva dacă nu avem noi înşine un psihic puternic şi echilibrat. Nu este uşor să renunţăm la unele obiceiuri bine înrădăcinate în viaţa noastră de zi cu zi. De aceea, trebuie să căutăm ajutor în afara familiei şi grupului de prieteni, tocmai prin rupere tăcerii şi a izolării începem să-l ajutăm pe celălalt.
Nu de puţine ori, apropiaţii unei persoane dependente de alcool îi găsesc scuze sau ascund exisenţa acestei dependenţe, chipurile pentru a o proteja. Dar, crezând că în acest mod îşi ajută soţul/ruda/prietenul cei din jur nu fac decât să-l încurajeze în acest comportament.

Vorbiţi. Uneori, tăcerea poate fi la fel de nocivă ca însuşi alcoolismul. Alegeţi un moment potrivit pentru a discuta: evitaţi perioadele de beţie sau cele în care bea foarte mult.
Nu ascundeţi sticlele de băutură, nu încuiaţi pivniţa. O astfel de atitudine determină un comportament infantil la persoana în cauză şi împiedică încă din start construirea unei relaţii de întrajutorare bazate pe încrederea reciprocă.
Nu îl tentaţi – renunţaţi să beţi la masă.
Încercaţi să vă convingeţi soţul/ruda/prietenul să urmeze o cură de dezalcoolizare într-un centru special. Luaţi legătura cu medicul curant. Nu uitaţi că atâta timp cât o persoană alcoolică nu poate sau nu vrea să accepte că are o problemă înseamnă că nu este pregătită să meargă la o cură de dezintoxicare. Nici o cură nu va da rezultate dacă persoana respectivă nu are o motivaţie, dacă nu face acest demers de bună voie.
Informaţi-vă despre alcoolism.
Înţelegeţi rolul vostru, al fiecăruia (este uşor să judecăm cu asprime sau să deplângem situaţia unui apropiat devenit alcoholic. Dar întrebaţi-mă: oare atitudinea mea faţă de el este potrivită?
Modificaţi-vă propriul comportament. Indiferent ce simţiţi trebuie să ştiţi că este imposibil să-l împiedicaţi să bea. Singura modalitate de a-i insufla voinţa este să-l lăsaţi să suporte singur consecinţele beţiilor sale, lăsându-l întreaga responsabilitate pentru ce face.
Căutaţi sprijin şi pentru voi înşivă, în afara cercului familial şi sau de prieteni (eventual cu ajutorul unui psiholog).
Nu abandonaţi lupta. Când anturajul unei persoane alcoolice începe să-şi schimbe atitudinea (de exemplu, distanţându-se) persoana respectivă se va simţi în nesiguranţă şi va putea prezenta diverse tulburări de comportament (iritabilitate, “şantaj cu sinuciderea”, ameninţarea că va bea şi mai mult), ceea ce le face apropiaţilor şi mai dificilă viaţa de zi cu zi. Totuşi, nu vă pierdeţi speranţa. Aceste crize pot fi o dovadă că o oarecare schimbare este pe cale să se producă la persoana dependentă. Refacerea este de durată, cu toată asistenţa necesară (psiholog, medic, grup de întrajutorare).