Vorbeste pe limba copiilor!

Dupa ce te-ai acomodat cu prezenta bebelusului in viata ta si cu multiplele schimbari, cand mai are putin si implineste un an sau mai devreme, incepi sa-ti pui intrebarea fireasca: "Oare cand va vorbi?".

Primul pas pe care il face un bebelus este o realizare fantastica pentru el. Si, pentru orice parinte, o bucurie imensa. Micutul invata rapid sa se tina pe picioruse cu mai mult sau mai putin ajutor. Dupa ce a trecut grija in privinta varstei la care reuseste sa faca cativa pasi, vine o alta dintr-o lista ingrozitor de mare: „N-ar trebui sa vorbeasca deja?”

Desi vorbirea li se pare adultilor incredibil de usoara, rostirea primelor cuvinte este unul dintre cei mai grei pasi facuti de copiii mici. La fel de dificil, spre exemplu, cum ar fi pentru un adult sa se apuce brusc de invatarea unei limbi straine. Dar cum stim ca nici un pusti nu reuseste din prima sa compuna o propozitie, hai sa facem o schita a invatarii vorbirii intr-o familie in care se foloseste  o singura limba.

Recomandări

Ți se face somn pe timpul zilei? Boala tăcută care se instalează fără să bagi de…

Sarcina obținută prin FIV cu ovocite sau spermă donate: ce trebuie să știi despre această opțiune

Testeaza auzul!
In primul rand, daca te ingrijoreaza faptul ca micutul nu vorbeste, trebuie sa excluzi o problema medicala. Din primele luni de viata e obligatoriu sa observi daca bebelusul reactioneaza la zgomote puternice si la cele usoare. Daca ti se pare ca are vreo problema in acest sens, consulta neaparat un medic specialist ORL si fa-i copilului testele auditive.

Cert este faptul ca, daca medicul constata ca sufera de o pierdere auditiva, incepand cu varsta de 6 luni, bebelusul poate purta o proteza. Astfel, ii oferi sansa de a auzi si, ulterior, de a vorbi normal. Daca insa observi ca micutul are in mod evident un auz bun, trebuie sa stii ca nu exista o varsta batuta in cuie la care o fiinta umana este imperios necesar sa vorbeasca. Unii micuti leaga propozitii de la 2 anisori, altii insa evita sa spuna macar cateva cuvinte pana la varsta de 3 ani.

Genele, sexul si familia
In primul rand, nu trebuie sa uitam ca avem gene diferite, adica nu suntem facuti dupa un tipar comun. Din acest motiv, comparatiile de genul: „Sora lui vorbea la un an si jumatate” nu isi au rostul. La fel de adevarat e insa faptul ca specialistii au cateva repere in privinta invatarii vorbirii. La capitolul cuvinte, baieteii sunt mai lenesi decat fetitele si vor vorbi mai tarziu. A doua diferentiere, dupa cea legata de sex, e data de familie. Micutul poate sa intarzie sa rosteasca primele cuvinte daca parintii nu vorbesc cu el.

Poti sa-i povestesti lucruri despre colegi, prieteni sau pur si simplu orice iti trece prin cap, dar care nu iti produce ingrijorare. Altfel, ii transmiti si copilului stari negative. Pe de alta parte, parintii trebuie sa aiba grija nici sa nu exagereze, adica sa vorbeasca neincetat. In acest caz, micutul o sa se uite la ei ca la un spectacol si nu o sa mai aiba altceva de adaugat si de comunicat. Aceasta situatie poate sa il determine sa nu vorbesca chiar si pana la 3 anisori. Oricum, ca regula generala, copilului i se vorbeste rar, clar, calm, descriind o actiune sau punandu-i o intrebare la care asteptam si un raspuns.

Ca si adultilor, micutilor le place sa converseze. Cu alte cuvinte, nu trebuie ca parintele sa intrebe si tot el sa dea raspunsul, pentru ca in aceasta situatie nu exista comunicare. O a treia cauza pentru care nu vrea sa vorbeasca repede ar putea fi un mediu familial violent. Daca adultii din casa vor sa se certe, in nici un caz nu trebuie sa o faca in fata copilului, chiar daca acesta e mic si „oricum nu intelege”. Dimpotriva. De obicei, daca aceasta e cauza pentru care micutul intarzie sa vorbeasca, interventia unui psiholog pentru copii e mai mult decat utila.

Cum incep sa ma exprim?
Sa vedem insa care sunt pasii pana cand leaga o fraza. Inainte de a incepe sa rosteasca primele cuvinte, copiii foarte mici ii asculta pe cei din jur si incearca sa imite zgomote foarte simple. Psihologii spun ca, daca scoate o silaba, trebuie sa i-o repeti ca sa-i arati ca l-ai auzit si, cel mai important, ca l-ai ascultat. In plus, un zambet de incurajare nu strica nimanui, cu atat mai mult unui bebelus. Desi, dupa cum am vazut, nu exista un calendar fix al vorbirii valabil pentru orice copil, totusi ne putem ghida dupa cateva repere.

De la 8 luni, bebe incepe sa pronunte silabe de genul: „ma-ma”, „pa-pa”. De la aceasta varsta, important e ca si parintii sa ii arate obiecte cu nume simple si sa pronunte cuvintele clar si incet. In plus, sa le repete des. Dupa varsta de un an, micutii stiu cuvinte de genul: „da”, „nu”, „papa”, „mama”, „tata”. E varsta la care cantecele incep sa fie mai mult decat interesante. Poti sa-i cumperi CD-uri cu muzica pentru copii sau carticele care scot sunete. Sau, pur si simplu, invata cateva melodii. Micutului ii va placea negresit sa-si auda parintii cantand, chiar daca nici unul nu are calitati artistice.

Un alt prag important e la 18 luni, cand micutii ar cunoaste in jur de 6 cuvinte. In general, acestea arata nevoile pe care vor sa le exprime: „papa”, „apa”, „pa”. In jur de 2 ani, pot sa lege 2 – 3 cuvinte care descriu activitati familiare: „mama, papa”, „tata pa”, „mamaia vine”.

Daca la inceput micutul pronunta neclar, parintele ar trebui sa repete cuvantul corect, dar aratand ca ii face placere sau ca se joaca si nu ca il corecteaza neaparat. Abia in jurul varstei de 3 ani incepe sirul nesfarsit al intrebarilor. Acum poti auzi lucruri la care crezi ca nu te-ai gandit niciodata, de genul: „De ce pasarile nu poarta pantofi si eu trebuie sa port?”, „De ce trebuie sa colorez cerul cu albastru?” sau „De ce toaleta e inalta?”, plus multe alte asemenea care ii pot bloca pe cei mari. De altfel, acum e vremea pentru parinti sa faca un real exercitiu de imaginatie.

Limbaj activ sau pasiv
Intre 12 si 24 de luni, e nevoie sa luam in calcul ca exista un limbaj activ si unul pasiv. Limbajul activ inseamna ca pustiul intelege si exprima prin cuvinte ce are de spus, iar cel pasiv inseamna ca micutul ramane doar la stadiul de a intelege. Chiar daca foloseste doar limbajul pasiv pana la varsta de 2 ani, aceasta nu inseamna ca nu e normal din punct de vedere medical si pedagogic.

Pe doua limbi
O situatie dificila in privinta comunicarii se petrece in familiile in care mama are o limba materna, iar tata alta. In cazul in care cei doi parinti vorbesc ambele limbi, copilul e incapabil sa le invete simultan. Psihologii recomanda, la modul ideal, ca parintii sa foloseasca una si aceeasi limba in fata copilului.

Daca acest lucru nu e posibil, mama sa vorbeasca o anumita limba in fata copilului si doar pe aceea, iar tata o alta limba si doar pe aceea. In acest fel, copilul va sti in ce limba i se va adresa mamei si in ce limba i se va adresa tatalui. Si inca o precizare universal valabila. Micutii invata usor cuvinte pe care le aud la parinti, la frati, la prieteni sau la televizor. Nu le place sa fie fortati de catre parinti sau de catre oricine altcineva sa repete, adica sa li se ceara sa invete cuvinte.

Invata de la televizor?
Studiile arata ca pustii mai mici de 22 de luni se amuza daca se uita la televizor, dar nu pot sa invete cuvinte noi. Daca cel mic aude la televizor un cuvant pe care il stie deja, nu il recunoaste. Daca insa ii este rostit de un adult cu care este obisnuit, il va recunoaste imediat.

Specialistii au cazut de acord ca, daca vocabularul copilului e mai sarac de 50 de cuvinte, acesta va invata cuvinte noi doar de la un adult. Oricum, americanii recomanda ca pana la 2 ani micutul sa nu fie lasat in fata televizorului.