Zona Zoster: complicaţii şi evoluţie

Herpes zoster este o afecţiune cutanată de cauză  virală, datorată reactivării virusului varicelo-zosterian. Prima întalnire cu acest virus generează varicela, afecţiune pe care majoritatea indivizilor o dezvoltă în copilărie. După vindecare, virusul poate rămane în organism în stare latentă, iar peste ani poate decade la nivelul ganglionului nervilor spinali (periferici), fapt care sta la baza aspectului caracteristic al erupţiei din herpes zoster, distribuţia ordonată, dermatomerică ( dermatom= zona cutanata deservita senzitiv de nervi ce provin in principal din acelaşi nerv spinal).

Zona zoster: cauze

„Deşi motivele reactivării virale nu sunt clare, această afecţiune se produce în momentul când mecanismele de aparare ale gazdei ( nivelul anticorpilor anti virali respectiv sistemul imun mediat celular) nu pot opri replicarea virală, în acest răspuns imun deficitar pot fi implicaţi factori multiplii: alte afecţiuni, imunosupresie severă, traume, medicamente, stres, suprasolicitare etc”, precizează Dr. Alina Marin, medic specialist dermato-venerolog, pentru Ce se întâmplă, doctore?!

Această afecţiune poate fi întâlnită atât la adulţi, cât şi la copii, fiind mai des depistată odată cu înaintarea în vârstă. În general, complicaţiile care pot apărea în absenţa tratamentului trebuie să îndemne pe oricine se confruntă cu această situaţie să ajungă cât mai la repede la medic pentru o evaluare medicală.

Recomandări

Zona zoster: simptome şi tratament

Vaccin anti-varicelă – despre varicelă, zona Zoster, contraindicaţii şi precauţii la vaccinare

Zona zoster: simptome

Manifestarile clinice pot fi grupate în trei etape sucesive:

Faza preeruptivă. La nivelul zonei afectate pacientul poate simţi cu 48-72 ore anterior erupţiei durere sau senzaţii cutanate neobişnuite (hiperestezie/hipoestezie, arsură, prurit). „În funcţie de zona afectată, durerea ne poate duce la debut cu gândul la alte afecţiuni ( cefalee, durere cardiacă, apendicită sau ale afecţiuni intraabdominale etc), dar distribuţia simptomelor este un criteriu important în orientarea diagnosticului.  Uneori, poate apărea o afectare a stării generale: indispoziţie, dureri musculare, cefalee, rar febră”, adaugă specialistul.

Faza eruptivă se caracterizează prin apariţia de plăci eritematoase dispuse ordonat în bandă,  pe care se dezvoltă ulterior vezicule grupate.„Erupţia este cel mai adesea unilaterală, oprindu-se abrupt la nivelul liniei mediane, poate cuprinde unul sau mai multe dermatoame vecine, practic putem întâlni această erupţie pe orice zonă cutanată”, mai spune medicul Alina Marin.

În această fază durerea se poate amplifica, iar în absenţa tratamentului pot apărea leziuni noi timp de 3-5 zile. Ulterior, leziunile ulcerează, se acoperă cu cruste şi urmează perioada de epitelizare. În faza eruptivă, până când leziunile se acoperă cu cruste, pacientul este contagios, virusul prezent la nivelul leziunilor cutanate poate induce varicela celor care nu au făcut boala sau celor care au trecut prin asta, dar au imunitatea sever afectată.

Faza cronică. Aceasta etapă se referă la durerea nevralgică postherpetică, respectiv senzaţiile particulare (arsură, junghi, hipoestezie, hiperestezie) cu care pacientul se poate confrunta  la nivelul zonei afectate după vindecarea leziunilor. „Nevralgia postherpetică poate varia în intensitate, uneori putând fi invalidantă, şi poate dura mai multe luni.

Dintre formele particulare amintim:

• Herpes zoster la nivelul feţei- teritoriul nervului trigemen- când este implicat ramul oftalmic al acestui nerv (ce deserveşte 1/3 din faţa superioară) datorita complicaţiilor importante care pot apărea la nivelul globului ocular necesită monitorizare oftalmologică.
• Herpes zoster auricular ( Sindromul Ramsay Hunt)- putem întâlni : erupţie la nivel tragus, conduct auditiv, timpan, nerv facial; tulburare auz, nistagmus, vertij, pareză nerv facial, tulburări de gust
• Herpes zoster cu afectare motorie
• Herpes zoster sine herpete – durere la nivelul unui dermatom fără leziuni cutanate herpetice tipice”, susţine medicul dermatolog.

Zona zoster: diagnostic şi tratament

Diagnosticul în această afecţiune este unul clinic, bazat pe semnele şi simptomele pacientului în momentul examinarii. În situaţii particulare se poate apela şi la teste de laborator.

Tratamentul principal constă în medicamente antivirale administrate sistemic (aciclovir, valaciclovir, brivudina), acest tratament este recomandat a fi iniţiat cât mai devreme, de preferat în primele 72 ore de la debutul simptomelor,  având un rol important în scaderea posibilelor complicatii.

Tratament adjuvant:

• la nivelul leziunilor: topice cu efect sicativ si de prevenire suprainfectie
• medicamente analgezice care vizează diminuarea durerii
• vitamine care ajută la refacerea nervului afectat

Zona zoster: complicaţii

„În faza acută putem întâlni suprainfecţie, complicaţii specific zonei afectate ( ex. ram oftalmic), varicelizare în cazul persoanelor cu imunitate sever afectată (în tratamentul chimioterapic), multiple  dermatoame afectate, afectare meningoencefalică.

Dacă leziunile cutanate au fost profunde sau a survenit suprainfecţia pot rămâne cicatrici.

Complicaţia cel mai ades întâlnită este durerea postherpetică, pentru care este nevoie uneori de medicaţie şi monitorizare neurologică. Unii pacienţi se pot confrunta de-a lungul vieţii cu mai mult de un episod de herpes zoster, la nivelul aceluiaşi dermatom sau o zonă diferită”, adaugă medicul Alina Marin.

Pacientul este sfatuit ca în perioada acută, când este contagios, să evite contactul cu persoanele în vârstă, sau cu imunitatea sever afectată, premature sau gravide care nu au avut varicelă şi nu au fost vaccinate.

Important în această afectiune este ca pacientul să se adreseze pentru o evaluare medicală în primele ore de la debutul simptomelor, deoarece un tratament adecvat, început în primele 72 ore (doza corectă şi eventuale afecţiuni asociate) influenţează senmificativ evoluţia afecţiunii.