Termenul de vitamină este folosit pentru a descrie un anumit compus organic de care organismul are nevoie, dar pe care nu îl poate produce singur. În principal, vitaminele servesc drept catalizatori pentru anumite reacţii din corpul nostru. Dacă aceşti catalizatori lipsesc, cum este în cazul carenţelor vitaminice, funcţiile normale ale organismului nu mai funcţionează corect şi astfel apare riscul crescut de dezvoltare a bolilor.
Vitaminele pot fi luate în mare parte din alimentaţie însă există şi situaţii speciale, cum este cazul vitaminelor K şi D. De exemplu, vitamina K este produsă în condiţii speciale de către organism, mai exact de anumite bacterii prezente în intestin, iar vitamina D are nevoie de puţin „ajutor” din partea razelor soarelui pentru a ajunge în corp.
Vitaminele se clasifică în două categorii: liposolubile (prezente în ţesuturile grase şi musculare ale corpului şi care sunt absorbite prin intermediul tractului intestinal cu ajutorul grăsimilor – A, D, E, K) şi hidrosolubile (care nu rămân pentru mult timp în organism, fiind eliminate prin intermediul urinei – C şi B).
Vitamina A este o vitamină liposolubilă obţinută din 2 clase de compuşi: vitamina A naturală preformată (retinolul şi compuşii săi) şi precursorii de vitamina A (betacarotenul şi compuşii înrudiţi).
Vitamina B1 (tiamina), supranumită şi “vitamina bunei dispozitii” sau “vitamina performanţei intelectuale”, este indispensabilă sănătăţii fizice şi psihice, având efecte benefice asupra sistemului nervos, digestiv, dar şi la nivelul muşchilor şi chiar al inimii.
Vitamina B2, cunoscută şi sub denumirea de riboflavină, ajută la transformarea grăsimilor, carbohidraţilor şi proteinelor în energie, este necesară pentru vindecarea şi menţinerea unui tegument sănătos, ajută organismul la echilibrarea acidităţii şi este importantă pentru păr, unghii şi ochi.
Vitamina B3, cunoscută şi sub denumirile de niacină, acid nicotinic sau vitamina PP (Pellagra Preventer), este o vitamină care susţine procesele genetice în celulele organismului şi care ajută la procesarea grăsimilor din corp.
Vitamina B5, cunoscută şi sub denumirile de acid pantotenic, “vitamina antistres” şi „elixirul tinereţii”, pe lângă faptul că joacă un rol important în descompunerea grăsimilor şi a carbohidraţilor pentru producerea de energie, grăbeşte vindecarea rănilor şi operaţiilor chirugicale, fiind extrem de eficientă în cazurile de acnee.
Vitamina B6, cunoscută şi sub numele de piridoxină, face parte din complexul de vitamine B şi are un rol important în formarea hemoglobinei, în metabolismul aminoacizilor, proteinelor, glucidelor şi lipidelor (îndeosebi al acizilor graşi esenţiali), fiind şi stimulent muscular; are influenţă benefică asupra pielii, precum şi în procesul de creştere.
Vitamina B7, cunoscută şi sub numele de biotină sau vitamina H, este o vitamină hidrosolubilă din complexul B, care are rol de protecţie a pielii şi părului (încetineşte procesul de albire), având acţiune sinergică cu vitaminele A, B2 şi B6, împiedică depunerea colesterolului la nivelul endoteliului vascular, contribuie la eliminarea substanţelor toxice şi a metaboliţilor acumulaţi în organism, facilitând astfel funcţiile ficatului şi ale vezicii biliare.
Vitamina B9, cunoscută ca şi acid folic sau folat, este esenţială în dezvoltarea şi funcţionarea organismului. Deoarece acidul folic are un rol important în creşterea şi regenerarea celulelor, acesta este necesar adulţilor şi vital în cazul sarcinilor.
Vitamina B12, numită şi cianocobalamină sau “vitamina roşie”, are cea mai mare şi complexă structură chimică dintre toate vitaminele, aceasta având un rol deosebit de important pentru organismul uman.
Vitamina C, sau acidul ascorbic după cum mai este numită, este una dintre cele mai cunoscute vitamine, care are un rol deosebit de important în apărarea organismului de acţiunea radicalilor liberi şi împotriva stresului oxidativ, principala cauză a îmbătrânirii fiziologice.
Vitamina D, numită şi antirahitică, este liposolubilă, adică este absorbită de grăsimi, fiind esenţială în resorbţia calciului şi fosforului la nivelul intestinului, catalizând totodată transformarea fosforului organic în anorganic şi mobilizându-l în ţesuturi.
Vitamina E, numită şi vitamina fertilităţii, datorită rolului pe care îl are în procesul fertilităţii, face parte dintre substanţele cu o importantă acţiune antioxidantă.
Vitamina F constă, de fapt, dintr-o grupare de acizi graşi mono şi polinesaturaţi, intrând în componenţa uleiurilor vegetale (acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic). Aceşti acizi nu pot fi sintetizaţi în organism, fiind obtinuţi din unele produse alimentare şi cunoscuţi sub denumirea de acizi esenţiali.
Vitamina K, numită şi “vitamina antihemoragică”, este unul dintre factorii esenţiali de coagulare a sângelui, iar în lipsa unui aport suficient chiar şi o mică tăietură ar putea cauza sângerarea continuă.
Vitamina P hidrosolubilă acţionează concomitent şi strâns legat de vitamina C, asigurându-i acesteia o perfectă absorbţie şi utilizare şi împiedicându-i distrugerea prin oxidare.
Vitamina T – puţină lume a auzit vorbindu-se despre vitamina T; descoperirea (şi numele) i se datorează în mod bizar, viermelui de făină care, s-a constatat că nu putea supravieţui fără această vitamină. La început s-a crezut că numai această insectă are nevoie de substanţa cu pricina, dar curând s-a demonstrat că toate insectele o consumă în procesul de metamorfozare. Nu a trecut mult şi cercetările au arătat că vitamina T acţioneză şi în cazul oamenilor, iar astăzi este cunoscută mai ales sub numele de carnitină.
Vitamina U – mulţi specialişti susţin că vitamina U nu este de fapt o vitamină, ci este un termen folosit care se referă la enzima S-methylmethionine enzima S. Această substanţă şi-a câştigat popularitate în anii 1950, ca leac pentru ulcerul duodenal şi cel peptic. Dr. Garnett Cheney a efectuat mai multe studii care au indicat că enzima S-methylmethionine consumată sub formă de suc de varză calmează ulcerul.
Citeşte şi: 3 vitamine de care duci lipsă dacă amețești des și nu ai energie