Acufene

Descriere

Acufenele reprezintă zgomotele percepute, în mod eronat, în urechi şi care pot lua diverse forme: urlete, ţiuituri, fluierături, vâjâituri, vuiet, zumzet, zbârnâit, pocnete, păcănituri, clic pe care nimeni altcineva nu le mai aude.

Urechea internă conţine celule care simt mişcările şi vibraţiileşi le transmit către creier ca sunete. Acufenele apar când aceste celule nu funcţionează corect şi transmit impulsuri electrice pe care creierul le interpretează greşit ca fiind sunete.

Este un fenomen frecvent care variază ca gravitate de la o oarecare jenă la simptom al unei urgenţe medicale care trebuie evaluată imediat. Aceste senzaţii auditive anormale pot fi  percepute în acelaşi ritm cu bătăile inimii sau cu respiraţia, pot fi continue sau le poţi auzi o perioadă, după care dispar ca apoi să revină.

Afectând numai o ureche sau chiar şi pe ambele, acufenele sunt sesizate undeva la mijlocul capului; pacientul nu are, de obicei, capacitatea de a preciza partea afectată a urechii.

Cea mai grea formă a acufenelor se manifestă prin sunete joase, reduse astfel încât persoana devine conştientă de ele chiar şi noaptea când încearcă să adoarmă într-o cameră liniştită.

Deşi asociat cu pierderea auzului, simptomul „acufene” nu determină surditatea în aceeaşi măsură în care nu este nici consecinţă a acesteia. Există persoane afectate de acufene care nu prezintă dificultăţi în ceea ce priveşte auzul ba, din contră, sunt predispuşi la sensibilitate mare faţă de sunetele exterioare (hiperacuzie).

De cele mai multe ori, acufenele continuă ca un disconfort chiar şi după ce cauza este descoperită şi tratată (pentru că nu s-a descoperit încă un tratament eficient pe termen lung) şi, de aceea, frecvent se apelează la terapie convenţională sau alternativă pentru ameliorarea semnificativă prin diminuarea sau astuparea sunetelor nedorite.

Pe lângă acufene, în funcţie de afecţiunea care le produce, mai pot apărea şi alte simptome cum ar fi: secreţii auriculare, ameţeală sau vertij, otalgie (durere la nivelul urechii), febră, cefalee, letargie, slăbiciune, eritem (roşeaţă), tumefacţie (umflare) sau căldură la nivelul urechii.

Cauze posibile

Cea mai întâlnită cauză ce produce „vâjâituri în urechi” constă în expunerea la sunete puternice. Circa 90% dintre persoanele afectate de acufene suferă de un nivel scăzut al auzului din cauza zgomotului puternic. Zgomotul afectează celulele din urechea internă (cohlee) care trebuie să transmită informaţiile către creier.

Dulgherii, muzicienii rock, piloţii, constructorii sunt doar o parte dintre cei a căror profesie îi situează în zona de risc. În aceeaşi situaţie se află şi cei care lucrează cu arme sau dispozitive puternice sau care, pur şi simplu, ascultă în mod repetat muzică cu sonorul dat foarte tare.

Pe de altă parte, o singură expunere la un zgomot puternic este suficientă pentru determinarea acufenelor.

Alte condiţii sau boli care duc la apariţia acufenelor sunt: infecţii ale urechii, acumularea de ceară, prezenţa corpilor străini în urechi, leziuni ale nervilor auditivi din urechea internă şi foarte rar o posibilă tumoră benignă a nervului auditiv (neurinomul acustic).

De fapt, orice afecţiune obstructivă a urechii externe, medii sau interne este capabilă să antreneze acufene: otita medie acută, otospongioza (boală ereditară a urechii medii care determină surditate), prezbiacuzia (pierderea auzului datorită înaintării în vârstă), aparatele auditive. Dacă sunetul este perceput şi de un subiect extern, sincron cu pulsul, poate avea punct de plecare o afecţiune vasculară.

Unele medicamente (în special aspirina în doze mari, unele antibiotice, antiinflamatoare, unele sedative şi unele antidepresive, antimalarice, chimioterapice) au prevăzut pe prospect ca efect secundar acufenele.

Boala lui Meniere reprezintă creşterea volumului de lichid din canalul urechii interne şi determină surditate şi vertij. 

Otoscleroza care duce la rigidizarea oaselor mici din urechea medie.

Alte condiţii medicale cum ar fi hipertensiune şi hipotensiunea arterială, boli cardiovasculare, probleme circulatorii, anemii, alergii, tumori cerebrale, diabet zaharat, afecţiuni tiroidiene, probleme ale gâtului sau maxilarului sau chiar traumatisme la nivelul capului sau gâtului, dureri ale articulaţiei temporomandibulare.

Acufenele se pot înrăutăţi în prezenţa anumitor factori: alcool, tutun, cafeina, droguri, alimentaţie, iar stresul şi oboseala înrăutăţesc acufenele din motive pe care doctorii încă nu le-au elucidat.

Trebuie să mergi la doctor dacă

Acufenele au apărut ca urmare a unui traumatism la nivelul capului sau dacă sunt însoţite de simptome cum ar fi confuzie sau pierderea cunoştinţei chiar pentru scurt timp, amnezie (pierderea memoriei), greaţă cu sau fără vărsături, ameţeală sau vertij, hemoragie severă.