Alopecie (calviție)

Descriere, ce este alopecia

Alopecia este o afecţiune dermatologică inflamatorie ce lezează foliculii piloşi îndeosebi de la nivelul scalpului. Deşi uneori apar iritaţii la nivelul pielii, alopecia nu reprezintă un pericol pentru viaţa persoanelor. De asemenea, alopecia evoluează cronic generând pierderea localizată sau generalizată a părului la nivelul capului, dar şi pe suprafaţa corpului.

În general există cca. 100.000 de fire de păr la nivelul scalpului şi se pierd între 50 şi 100 în fiecare zi. Când cade un fir de păr, el este înlocuit de un altul din acelasi folicul şi reîncepe ciclul de creştere care are trei faze: faza anagenă  – de creştere activă a părului care durează între 2 şi 6 ani; faza catagenă – de tranziţie, care durează 2-3 săptămâni şi foliculul se degradează şi se micşorează; faza telogenă (faza de repaus) – durează 2-3 luni timp în care firul de păr rămâne ataşat foliculului, dar nu mai creşte.

Este afecţiune autoimună a cărei etiologie nu este cunoscută. Există o predispoziţie genetică pentru alopecie care, în asociere cu factorii de mediu, determină apariţia acestei afecţiuni.

Tipuri de alopecie

Cea mai frecventă formă de alopecie este alopecia involutivă, denumită şi de tip masculin care se manifestă de obicei începând cu a doua decadă de viaţă, iar la bărbaţii de peste 70 de ani are o incidenţă de circa 80%. Cei mai multi foliculi piloşi intră în stare de hibernare, iar părul ramas devine din ce în ce mai scurt şi mai rar.

Alopecia androgenică este condiţia genetică care afectează atât bărbaţii cât şi femeile. Bărbaţii afectaţi suferă de pierderea părului chiar începând din adolescenţă sau cu vârsta de 20 de ani. Este caracterizată prin retragerea a liniei părului şi dispariţia treptată a părului din creştetul capului şi în regiunea scalpului frontal.

În acest caz, femeile nu sunt vizibil afectate până la 40 de ani, experimentând o rărire generală pe întreaga suprafaţă a scalpului cu pierdere extinsă în partea de sus a capului (creştetul capului).

Există şi pierderi de păr bruşte la copii şi la adulţii tineri, condiţie ce poate duce la pierderea totală a părului în anumite zone sau generalizată şi poartă denumirea de alopecie areată. Este o afecţiune autoimună şi evoluează în trei stadii: pierderea bruscă a părului, extinderea zonelor afectate şi recreşterea părului, aceasta ultimă etapă având loc după luni sau ani de zile. În aproximativ 90% din cazuri căderea părului nu este permanentă.

Mai gravă decât celelalte este alopecia universalis care se traduce prin căderea părului de pe tot corpul, inclusiv sprâncene, gene şi păr pubian.

În plus, există două forme de chelire ceva mai neobişnuite:

• tricotilomania (întâlnită cel mai frecvent la copii este o tulburare psihologică caracterizată prin acţiunea persoanelor afectate de a-şi rupe propriul păr);
• Efluviu telogen caracterizat de pierderea bruscă a părului datorită unei traume fizice. Această formă implică căderea difuză a părului datorată schimbărilor apărute în ciclul de creştere a părului, o mare parte o foliculilor piloşi intrând în faza de repaus în acelaşi timp ceea ce duce la căderea părului şi rărirea consecutivă (autolimitată, apare la trei – patru luni de la evenimentul declanşator şi durează aproximativ şase luni).

În funcţie de localizare şi extindere, alopecia  este de 5 tipuri:
• tipul I apare la bărbaţi în jurul vârstei de 20 de ani cu localizare fronto-temporală,
• tipul II apare în jurul vârstei de 30 de ani la nivelul creştetului şi vertexului,
• tipul III este întâlnit la bărbaţii de 40 de ani la nivelul frunţii,
• tipul IV apare în jurul vârstei de 50 de ani pe aproape jumătate din regiunea frunţii întinzându-se până la vertex,
• tipul V apare după 55 de ani sub forma aşa numitei ”calviţii hipocratice”, părul fiind prezent doar la liziera.

Cauze posibile pentru căderea părului

Cauzele pierderii părului (dependente de stilul de viaţă, de factori de mediu, precum şi de cei genetici) sunt: regimul alimentar inadecvat (mai ales cel deficitar în proteine şi fier), stresul psihic cronic, bolile cronice, sarcina şi naşterea, utilizarea unor preparate cosmetice agresive, agresiunea mecanică a firului de păr (spălarea prea frecventă, permanentul,coafarea, vopsirea, decolorarea, ticurile psihice – tricotilomanie) – fumatul, alcoolul în exces, cafeaua, medicamentele (de exemplu citostaticele care determină oprirea creşterii foliculilor piloşi, anticoagulantele, beta-blocantele, folosite pentru controlarea hipertensiunii arteriale, contracptivele orale), unele boli sistemice (sifilis), hiper- şi hipotiroidismul, radiaţiile electromagnetice (raze X sau gamma), arsurile, afecţiuni dermatologice (micoze, parazitoze), soarele, poluarea atmosferică, clorul din piscine, sărurile din apa de la robinet.

Bolile autoimune pot produce alopecie areata. În această formă de alopecie sistemul imun atacă, din motive necunoscute, foliculii piloşi. La cele mai multe persoane cu alopecie areata părul creşte din nou, deşi la început elpoate fi mai fin şi poate avea o culoare mai deschisă înainte de revenirea la culoarea şi grosimea normale.

Valorile anormale ale hormonilor androgeni (hormoni masculini, produşi şi de bărbaţi şi de femei) sau genele care determină o predispoziţie spre chelire atât la femei cât şi la bărbaţi pot fi şi aceştia factori ce influenţează apariţia alopeciei.