Anosmie (pierderea mirosului)

Descriere, ce înseamnă anosmie

A fi capabil să miroşi tot ce se află în jurul tău este ceva atât de natural încât, cel mai probabil, nu te gândeşti cum ar fi să nu beneficiezi de acestă calitate. Tocmai de aceea nici nu o tratezi cu o grijă atentă: nu ţi se pare că ar putea suferi disfuncţii sau că trebuie să te fereşti de factori externi care ar putea să o distrugă.

Însă, există situaţii în care îţi poţi pierde complet sensibilitatea olfactivă (absenţa mirosului), definită medical anosmie.

Atunci când este vorba de pierderea parţială a mirosului vorbim de hiposmie, iar când este afectată doar o singură parte a nasului e vorba de hemianosmie.

Nu poţi mirosi parfumul unei flori şi, în cazuri mai periculoase, o scurgere de gaz sau fumul de la un incendiu. Mai mult, lipsa mirosului are impact negativ şi asupra gustului: produsele alimentare au un gust diferit.

Pierderea mirosului poate fi dată de congestia sau obstrucţia nazală sau poate fi un semn al unor afecţiuni neurologice. Este cauzată adesea de afecţiuni ale mucoasei care căptuşeşte nasul. Recţiile alergice reprezintă o cauză frecventă a anosmiei. Aceastea pot fi declanşate de alergeni precum polenul, părul de animale, anumite medicamente sau alimente.

În cele mai multe cazuri, anosmia este un inconvenient temporar asociat cu nas înfundat cauzat de o infecţie respiratorie, cum ar fi răceala, gripa sau sinuzita. Atunci când boala este acută, pierderea mirosului va trece după ce ai scăpat de răceală şi, implicit, nu trebuie să faci nimic deosebit.

Uneori pierderea mirosului apare din cauza afecţiunilor care împiedică aerul să ajungă în zona unde se află receptorii pentru miros.

Aceste afecţiuni include tumori, polipi nazali (vegetaţii adenoide) sau deformări nazale. Afecţiunile cerebrale care afectează transmiterea nervoasă între receptorii pentru miros din nas şi creier pot provoca pierderea mirosului. Aceste afecţiuni include anevrismele cerebrale sau tumorile.

Boala poate debuta şi gradat şi poate persista în timp în special la vârstnici. Procesul de îmbătrânire reprezintă o altă cauză de afectare a  transmiterii informaţiilor între receptori şi creier.

Simptome ce pot apărea alături de anosmie şi care au cauză inflamatorie sau infecţioasă:

• Tuse;
• Febră;
• Cefalee;
• Eritem (roşeaţă), căldură şi edemul mucoasei nazale;
• Congestie nazală (curge nasul);
• Strănut;

Simptome ale afecţiunilor obstructive:
• Deformare a nasului sau căilor respiratorii;
• Dificultăţi de respiraţie;
• Durere;
• Tumefacţie, edem.

Simptome legate de creier şi sistemul nervos:
• Cefalee;
• Instalare recentă sau modificarea caracterului cefaleei;
• Amorţeală pe o parte a corpului;
• Modificări de personalitate sau comportament;
• Vorbire dificilă;
• Tulburări de vedere precum vedere dublă, vedere înceţoşată, sau pierderea vederii periferice;
• Slăbiciune apărută pe o parte a corpului.

Cauzele pierderii mirosului (anosmiei)

Cauze inflamatorii şi infecţioase:
• Reacţii alergice;
• Răceala;
• Gripa;
• Rinita alergică (febra fânului) datorată părului de animale, polenului, prafului sau produselor cosmetice;
• Rinita;
• Sinuzita;

Cauze obstructive:
• Deformare osoasă la interiorul nasului;
• Polipi nazali (vegetaţii adenoide) excrescenţe (tumori) mici, benigne la nivelul nasului şi a sinusurilor care blochează pasajul nasal;
• Tumori;

Cauze neurologice:
• Îmbătrânirea  – o dată cu îmbătrânirea organismului simţul mirosului poate deveni din ce în ce mai slab. Procesul începe în general după 60 de ani;
• Leziuni ale nervilor nazali în urma unei intervenţii chirurgicale sau traumatisme la cap;
• Boala Alzheimer;
• Boala Parkinson;
• Scleroza multiplă;
• Expunerea la substanţe chimice: anumite insecticide sau solvenţi;
• Efectele adverse ale unor medicamente: antibioticele, antidepresivele, medicamentele anti-inflamatorii, tratamente cardiace;
• Radioterapia pentru cancer la nivelul capului sau a gâtului;
• Tumori cerebrale sau ale capului;

Alte cauze:
Consumul de cocaină;
Tulburări hormonale;

Afecţiuni grave care pot produce anosmie:
• Anevrisme cerebrale;
• Leziuni traumatice ale creierului sau capului;
• Tumori ale capului, nasului sau creierului.

Trebuie să mergi la medic dacă

Apar simptome ce pot indica o afecţiune gravă, de exemplu:
• Modificări ale stării de conştienţă sau alertă precum leşinul sau lipsa de răspuns;
• Modificări ale stării mentale sau schimbări bruşte de comportament cum ar fi confuzie, delir, letargie, helucinaţii şi iluzii;
• Vorbire neclară, deformată sau incapacitatea de a vorbi;
• Paralizie sau incapacitatea de a mişca o parte a corpului;
• Cefalee severă;
• Modificări bruşte ale vederii, pierderea vederii sau dureri oculare.