Ariditate vaginală

Descriere

Ariditatea vaginală defineşte starea vaginului când nu este lubrifiat îndeajuns şi oferă o senzaţie incomodă de iritaţie: activităţile zilnice devin uneori intolerabile, iar contactele sexuale mai mult o povară, fiind lipsite de plăcere.

Cea mai frecventă cauză a durerilor din timpul actului sexual, ariditatea vaginală apare mai ales după instalarea menopauzei (de la 10 până la 40 la sută dintre femeile ajunse la menopauză au astfel de probleme), dar poate apărea la orice vârstă. Uscăciunea vaginală este semnul distinctiv al atrofiei vaginale (vaginitei atrofice) caracterizată de subţierea şi inflamaţia peretelui vaginal datorită scăderii nivelului de estrogen.

Printre dezechilibrele cu care te poţi confrunta într-o astfel de situaţie se numără şi: senzaţia de uscăciune, mâncărime, arsuri, senzaţia de presiune locală, dureri sau mici sângerări în timpul contactelor sexuale, urinări frecvente sau imperioase (urgenţa de a urina imediat ce a apărut senzaţia).

Cauze

Asociată, în general, cu deficienţa secreţiei de estrogen, lubrifierea necorespunzătoare a vaginului poate fi determinată de diverse şi complexe cauze, printre care:

• Deficitul de estrogen reprezintă principala cauză a aridităţii vaginale. Estrogenul, hormon sexual feminin, ajută la starea nomală, sănătoasă a ţesutului vaginal prin  menţinerea normală a lubrifierii, acidităţii şi elasticităţii tisulare. Aceşti factori realizează o apărare naturală împotriva infecţiilor vaginale şi urinare. Dar atunci când scade nivelul de estrogen, scade şi această formă de apărare ducând la o mucoasă vaginală mai subţire, fragilă şi mai puţin elastică. Nivelul de estrogen poate scădea în următoarele situaţii:
 Menopauză sau perimenopauză ;
 Naştere;
 Alăptare;
 Efectele tratamentelor împotriva cancerului asupra ovarelor, inclusiv ale radioterapiei, chimioterapiei şi hormonoterapiei;
 Extirparea (scoaterea) chirugicală a ovarelor;
 Anumite afecţiuni imune;
 Fumatul;
• Hipotiroidism – deficienţa hormonului tiroidian;

• Medicamentele cum sunt antialergicele, medicamentele contra răcelii, unele antidepresive pot scădea lubrifierea în mai multe regiuni ale corpului, inclusiv la nivelul vaginului. Medicamentele antiestrogenice, cum sunt cele folosite în cazul cancerului mamar pot duce, de asemenea, la uscăciune vaginală.

• Sindromul Sjogren – afecţiune autoimună care atacă, eronat, propriile glande, mai ales cele lacrimale şi salivare; pe lângă uscăciunea gurii şi a ochilor poate determina şi uscăciune vaginală;

• Vaginită – inflamaţie a vaginului, în formă acută;

• Duşurile vaginale cu anumite preparate lichide duc la tulburarea echilibrului chimic de la nivelul vaginului şi la apariţia inflamaţiei (vaginita).