Blefaroptoza

Descriere

Blefaroptoza se manifestă prin căderea totală sau parţială a pleoapei şi poate fi dobândită sau congenitală. Poate apărea bilateral sau unilateral (mai uşor observabilă prin comparaţie) şi poate fi discretă (uşor vizibilă) sau evidentă. Poate fi constantă, să se agraveze în timp (progresivă) sau poate apărea şi dispărea (intermitentă).

Acest simptom nu este un motiv de panică, dar trebuie discutat cu medicul.

Blefaroptoza apare de cele mai multe ori ca urmare a slăbiciunii muşchilor care ridică pleoapa, leziunii nervilor care controlează aceşti muşchi sau slăbirii pielii de la nivelul pleoapei superioare.

Simptomele ce pot însoţi blefaroptoza sunt hiperlacrimaţia (creşterea secreţiei lacrimale) şi tulburările vederii (dacă ptoza este severă şi acoperă pupila).

Cauze

Ptoza palpebrală poate apărea într-o mare varietate de condiţii şi afecţiuni, inclusiv înaintarea în vârstă, diabetul, accidentul vascular cerebral, sindromul Horner, miastenia gravis, tumori cerebrale sau alt tip de cancer care afectează reacţiile nervoase şi musculare.

Cea mai frecventă cauză de ptoză palpebrală este procesul de îmbătrânire în care apare relaxarea, întinderea normală a pielii şi a ţesutului conjunctiv.

Ptoza bilaterală este dată în general de procesul de îmbătrânire, migrene, miastenia gravis sau diabet, în timp ce ptoza unilaterală poate fi produsă de formaţiuni palpebrale (orjelet sau ulcior), traumatisme, sindrom Horner, accidente vasculare cerebrale, leziuni nervoase.

– Ptoza congenitală în care copilul se naşte cu această afecţiune datorită unei probleme apărute în procesul de dezvoltare şi care afectează muşchiul ridicător al pleoapei. În cca. 70% din cazuri apare unilateral. Dacă ptoza obstruează parte a câmpului vizual al copilului trebuie realizată intervenţia chirurgicală de corecţie pentru a preveni pierderea permanentă a vederii;
– Ptoza aponevrotică (senilă sau de îmbătrânire);
– Miastenia gravis. În acest caz ptoza poate fi unul dintre primele simptome de miastenie gravis, boală rară care afectează răspunsul muşchilor la stimulul nervos. Această boală produce slăbiciune musculară progresivă, nu numai la nivelul pleoapelor, dar şi la nivelul musculaturii feţei, membrelor superioare şi inferioare şi altor părţi ale corpului;
– Afecţiunile musculare. Ptoza poate fi un simptom al unei boli ereditare numită distrofia muşchilor oculofaringieni care afectează mişcările oculare şi poate cauza disfagie (dificultate la înghiţire). La adulţii tineri, ptoza poate fi produsă de un grup de afecţiuni musculare numit oftalmoplegia externă progresivă, care determină ptoză bilaterală, tulburări ale mişcărilor oculare şi uneori simptome ce implică musculatura faringelui sau inimii;
– Afecţiunile nervoase. Deoarece muşchii ochiului sunt controlaţi de nervi de la nivelul capului, afecţiunile care lezează creierul sau nervii cranieni uneori pot produce ptoză. Aceste afecţiuni includ accidentele vasculare cerebrale, tumorile cerebrale, anevrismele cerebrale şi lezarea nervoasă asociată diabetului zaharat care evoluează mult timp. Altă cauză de blefaroptoză este sindromul Horner care  mai poate produce mioză pupilară (pupilă anormal de mică), enoftalmie (înfundarea globilor oculari) şi absenţa secreţiei lacrimale şi uneori a transpiraţiei pe o parte a feţei. O cauză gravă de sindrom Horner este reprezentată de tumorile maligne localizate la vârful plămânilor;
– Afecţiuni locale ale ochilor – infecţii, traumatisme sau tumori ale pleoapei, de exemplu orjelet (ulcior);
– Intervenţiile chirurgicale asupra ochilor (cataractă);
– Alergiile;
– Botulism;
 

Trebuie să mergi la doctor dacă

• blefaroptoza este congenitală şi acoperă parţial sau total pupila;
• apare ptoză consecutiv unei operaţii de cataractă.
• apar modificări bruşte ale ptozei palpebrale la adulţi.
• ptoza afectează vederea sau aspectul.
• una dintre pleoape cade sau se închide brusc.