Eliminare involuntară de urină

Descriere

Incontinenţa urinară reprezintă pierderea controlului vezicii urinare sau incapacitatea de a întârzia momentul urinării. Este o problemă frecventă şi deranjantă şi poate apărea la orice vârstă, dar este mai des întâlnită la vârstnici. Gravitatea ei variază de la scurgeri ocazionale de urină apărute la strănut sau tuse pînă la urgenţa de a urina care este atât de bruscă şi puternică încât persoana nu poate ajunge la timp la toaletă. În cazul în care incontinenţa urinară afectează viaţa de zi cu zi a persoanei, aceasta ar trebui să consulte un medic. În cele mai multe cazuri schimbarea obiceiurilor sau tratamentul medicamentos pot ameliora disconfortul sau chiar pot opri incontinenţa.

Uneori incontinenţa urinară poate fi singurul simptom al unei infecţii urinare.

Femeile sunt predispuse să dezvolte incontinenţă ca urmare a slăbirii musculaturii pelvine, fie pe parcursul sarcinii şi al naşterii, fie datorită modificărilor hormonale apărute în timpul menopauzei.

Cele mai frecvente simptome ale incontinenţei urinare sunt:
• Incapacitatea de a urina;
• Durerea apărută în legătură cu umplerea vezicii urinare sau durerea la urinare fără să existe o infecţie dovedită;
• Slăbirea progresivă a jetului urinar cu sau fără senzaţia de golire incompletă a vezicii urinare;
• Creşterea frecvenţei urinărilor fără o infecţie urinară dovedită;
• Senzaţie de micţiune imperioasă (necesitatea de a urina urgent) şi/ sau pierderea de urină dacă persoana nu ajunge rapid la toaletă;
• Urinări anormale sau modificarea urinărilor legate de sistemul nervos;
• Afecţiuni ca accidentele vasculare cerebrale, leziunile măduvei spinării sau scleroza multiplă care interferă cu urinarea;
• Scurgeri de urină care împiedică efectuarea anumitor activităţî;
• Scurgeri de urină care încep şi se continuă după o intervenţie chirurgicală;
• Scurgeri de urină care sunt deranjante;
• Infecţii frecvente ale vezicii urinare;

Cele mai frecvente forme de incontinenţă urinară sunt:
 Micţionarea imperioasă – incapacitatea de a reţine urina suficient timp pentru a ajunge la toaletă, necesitatea bruscă şi puternică de a urina urmată de pierderea involuntară de urină (necesitatea de urinare imediat ce senzaţia a apărut). Muşchiul vezicii urinare se contractă şi atenţionează asupra necesităţii de urinare înainte doar cu câteva secunde până la un minut. În acest caz micţiunile sunt frecvente, inclusiv pe parcursul nopţii. Apare adesea la persoanele cu anumite afecţiuni cum ar fi infecţii urinare, afecţiuni intestinale, diabet, accidente vasculare cerebrale, demenţă, boala Parkinson, boala Alzheimer, leziuni ale sistemului nervos asociate cu scleroza multiplă, dar poate indica şi alte boli şi afecţiuni care necesită îngrijiri medicale. Dacă nu se identifică nicio cauză de incontinenţă urinară, micţionarea imperioasă se mai numeşte şi vezică urinară hiperactivă.
 Incontinenţa de efort (stres) – cea mai frecventă formă de incontinenţa urinară care este caracterizată de scurgerea de urină în timpul efortului fizic, tusei, strănutului, râsului, ridicării obiecteor grele sau la alte mişcări care determină presiune asupra vezicii urinare. Apare când sfincterul muscular al vezicii urinare este slăbit. La femei, modificările apărute pe parcursul sarcinii, naşterii şi a menopauzei pot determina incontinenţa de stres. La bărbaţi, extirpare (scoaterea) prostatei poate produce această formă de incontinenţă.
 Incontinenţa funcţională – Apare la persoanele în vârstă, mai ales la cei din centrele de îngrijire şi reprezintă scurgerea de urină apărută datorită întârzierii momentului urinării din cauza unor tulburări fizice sau psihice. De exemplu, o persoană care suferă de artrită severă ar putea să nu reuşească să-şi desfacă nasturii de la pantalon suficient de rapid.
 Incontinenţa urinară prin prea plin – în care scurgerea de urină apare când cantitatea de urină produsă depăşeşte capacitatea de depozitare a vezicii urinare. Uneori apare senzaţia de golire incompletă a vezicii. La urinare fluxul urinar este slab. Acest tip de incontinenţă poate apărea ca urmare a afectării vezicii urinare, a unui blocaj la nivelul uretrei sau unei afecţiuni la nivelul nervilor datorată diabetului, sclerozei multiple sau leziunilor măduvei spinării. La bărbaţi, incontinenţa prin prea plin poate fi asociată cu afecţiunile prostatei.
 Incontinenţa mixtă în care apar asociate mai multe forme de incontinenţă.
 Incontinenţa totală – este termenul folosit pentru a descrie pierderea permanentă de urină, zi şi noapte, sau pierderea periodică incontrolabilă a unor mari cantităţi de urină.

Cauze posibile

Anumite alimente, băuturi sau medicamente pot produce incontinenţă urinară temporară. Simpla schimbare a anumitor obiceiuri poate rezolva această problemă:
• Alcoolul – acţionează ca un stimulant al vezicii urinare şi diuretic şi poate duce la necesitatea imperioasă de micţionare;
• Hiperhidratarea – consumul exagerat de lichide, mai ales pe perioade scurte de timp, creşte volumul de urină care ajunge în vezică;
• Cafeaua – este de asemenea diuretic şi stimulant al vezicii urinare şi are acelaşi efect ca şi alcoolul;
• Iritaţia vezicii urinare – lichidele carbogazoase, ceaiul şi cafeaua (cu sau fără cofeină), îndolcitorii artificiali, siropul de porumb, alimentele şi băuturile cu multe condimente, zahăr şi acid, cum ar fi citricele şi roşiile, pot irita vezica urinară.
• Medicamentele – cele pentru afecţiunile cardiace, antihipertensivele, sedativele, relaxantele musculare şi altele pot contribui la pierderea controlului vezicii urinare.

Cauze care pot fi uşor tratate sunt:
• Infecţiile tractului urinar – pot afecta vezica urinară şi apare senzaţia urgentă de urinare. Această urgenţă poate duce la episoade de incontinenţă, care poate fi singurul simptom al prezenţei infecţiei. Alte simptome posibile sunt: senzaţia de arsură la urinare (disurie) şi urina urât mirositoare.
• Constipaţia. Rectul este localizat lângă vezica urinară şi au în comun mai mulţi nervi. Materiile fecale dure, tari acumulate la nivelul rectului determină iritaţia nervilor comuni care produc creşterea frecvenţei urinărilor. În plus, materiile fecale compactate pot interfera cu golirea vezicii urinare ceea ce poate produce incontinenţă prin prea plin.
Incontinenţa urinară poate fi o problemă persistentă dată de modificări fizice coexistente, inclusiv:
• Sarcina şi naşterea. Femeile însărcinate pot avea incontinenţă de efort datorită modificărilor hormonale şi creşterii uterului. În plus, efortul naşterii pa cale vaginală (naturală) poate slăbi muşchii care controlează vezica urinară. Modificările apărute pe parcursul naşterii pot duce şi la lezarea nervilor vezicii urinare şi a ţesutului de susţinere ducând la prolapsul (căderea) planşeului pelvin. Datorită prolapsului vezica, uterul, rectul şi intestinul subţire pot fi împinse către vagin, aceasta ducând la incontinenţă.
• Vârsta – îmbătrânirea musculaturii vezicii duce la scăderea capacităţii acesteia de a depozita urina şi la creşterea simptomelor vezicii hiperactive. Riscul de apariţie a vezicii hiperactive creşte cu bolile vasculare, deci prevenirea acestora prin oprirea fumatului, tratarea hipertensiunii arteriale şi menţinerea unei greutăţi normale poate reduce simptomele vezicii hiperactive. După menopauză femeile produc mai puţin estrogen, hormon care ajută la menţinerea în stare normală a mucoasei vezicii şi uretrei.

Prin scăderea nivelului de estrogen, aceste ţesuturi se pot deteriora, ccea ce poate agrava incontinenţa urinară.
• Histerectomia. La femei, vezica şi uterul sunt apropiate şi sunt susţinute de muşchi şi ligamente comune. Orice intervenţie chirurgicală la nivelul sistemului reproductiv feminin (inclusiv histerectomia) poate deteriora musculatura planşeului pelvin şi poate duce la incontinenţă.
• Cistita interstiţială (sindromul vezicii dureroase) – poate da urinare frecventă şi dureroasă şi, rareori, incontinenţă.
• Prostatita. Pierderea controlului urinar nu este un semn tipic pentru prostatită (inflamaţia prostatei), dar poate apărea uneori în această afecţiune.
• Hipertrofia prostatei. La bărbaţii în vârstă, incontinenţa urinară apare frecvent datorită hipertrofiei (măririi) prostatei, cunoscută şi sub numele de hipertrofie benignă de prostată.
• Cancerul de prostată. La bărbaţi, incontinenţa de efort sau micţiunea imperioasă pot fi asociate cu un cancer de prostată netratat. Însă, mai des, incontinenţa poate apărea ca urmare a efectelor adverse ale unor tratamente pentru cencerul de prostată, cum ar fi intervenţia chirurgicală sau radioterapia.
• Cancerul vezicii urinare sau litiaza vezicală. Incontinenţa, micţionarea imperioasă şi senzaţia de arsură la urinare pot fi semne şi simptome ale cancerului vezicii urinare sau litiazei vezicale. Alte semne şi simptome includ hematuria (sânge în urină) şi durerea pelvină.
• Tulburările neurologice. Scleroza multipla, boala Parkinson, accidentele vasculare cerebrale, tumori cerebrale sau leziunile măduvei spinării pot afecta transmiterea informaţiilor nervoase legate de vezica urinară determinând incontinenţă.
• Obstrucţia. O tumoră apărută la orice nivel al tractului urinar poate bloca fluxul normal de urină si poate determina incontinenţă. Litiaza urinară care se poate forma la nivelul vezicii urinare poate cauza scurgeri de urină. Litiaza poate fi prezentă la nivelul rinichilor, ureterelor sau a vezicii urinare.

Trebuie să mergi urgent la doctor dacă

• Incontinenţa este însoţită de hematurie (prezenţa de sânge în urină);