Febra fânului

Descriere

Febra fânului reprezintă răspunsul organismului la anumiţi alergeni cum ar fi polenul, praful sau mucegaiul. Simptomele includ rinoree, congestie nazală, strănut, lăcrimare, mâncărime şi tuse. Deşi simptomele febrei fânului sunt similare cu cele ale răcelii banale, cele ale febrei fânului durează pentru perioade mai lungi de timp sau apar numai după expunerea la alergenii specifici.

Dacă o persoană are febra fânului, organismul său consideră alergenii la care este expus (de exemplu polen) ca pe corpi străini şi creşte răspunsul imun. De fapt, este ca şi cum organismul ar lupta cu alergeni aşa cum luptă cu infecţiile bacteriene sau virale, ccea ce duce la simptome asemănătoare răcelii.

Cei mai frecvenţi alergeni care produc febra fânului includ polenul copacilor, iarba şi mucegaiul. Simptomele se pot schimba atunci cînd cantitatea şi tipul alergenilor se modifică, în funcţie de anotimp, locaţie şi vreme.

Deşi este o afecţiune supărătoare ea nu pune viaţa în pericol. Pentru cele mai multe persoane afectate, tratamentul eficient include evitarea alergenilor care declanşează răspunsul imun şi tratament antihistaminic, decongestionante sau corticosteroizi.

În cazuri grave pot fi necesare antialergice administrate injectabil.

Simptomele apărute la debut sunt:
• Diminuarea mirosului;
• Mâncărime în jurul gurii şi a nasului;
• Mâncărimea ochilor;
• Mâncărimea pielii;
• Congestie nazală şi rinoree;
• Strănut;
• Lăcrimare;

Simptome care apar mai târziu sau care sunt cronice:
• Tulburări ale gândirii, inclusiv gândire înceată sau neclară;
• Tuse cu sau fără durere în gât;
• Otalgie (durere la nivelul urechii) sau urechi înfundate;
• Oboseală, letargie şi iritabilitate;
• Cefalee;
• Ochi roşii sau mâncărime la nivelul ochilor;
• Congestie nazală, rinoree;
• Durere în gât;
• Edem facial (al feţei), mai ales în jurul ochilor.

Deşi este imposibil de vindecat această afecţiune, se poate reduce semnificativ riscul de declanşare a acesteia prin evitarea expunerii la alergenii care provoacă simptomele.

Cauze posibile

Sistemul imun este foarte eficient în lupta impotriva infecţiilor cauzate de virusuri, bacterii sau paraziţi. Ocazional, organismul confundă anumiţi agenţi inofensivi, cum ar fi polenul copacilor, cu agenţi periculoşi cum sunt bacteriile sau virusurile. Atunci când apare această confuzie, organismul atacă alergenii ca şi când ar reprezenta o ameninţare, ceea ce determină apariţia simptomelor febrei fânului.

Febra fânului este adesea o afecţiune genetică, deci dacă există antecedente în familie de febra fânului, persoana respectivă este mai expusă să dezvolte această afecţiune.

Altă cauză o reprezintă expunerea repetată. În unele cazuri, un lucru nou cu care organismul nu s-a mai întâlnit până acum este perceput ca alergen, dar nu vor apărea simptomele febrei fânului dacă nu există a doua expunere.

Există mai mulţi factori de risc care intervin în declanşarea febrei fânului. Nu toate persoanele care au aceşti factori de risc vor dezvolta febra fânului. Aceşti factori includ:
• Astmul;
• Bolile autoimune;
• Eczemele;
• Expunerea la alergeni;
• Istoricul (antecedentele) familial de febra fânului.

Trebuie să mergi urgent la doctor dacă

• Apar dificultăţi la respiraţie;
• Simptomele reapar sau persistă în ciuda tratamentului.