Hipotonie

Descriere

Hipotonia este termenul medical folosit pentru a descrie scăderea tonusului muscular. În mod normal, chiar atunci când sunt relaxaţi, muşchii prezintă mici contracţii care le determină tonusul şi asigură o uşoară rezistenţă la mişcările pasive. Hipotonia nu este acelaşi lucru cu slăbiciunea musculară, deşi cele două pot coexista. Tonusul muscular este reglat de semnale nervoase transmise muşchilor de către creier, semnale care determină contracţia musculară.

Adesea hipotonia este un semn al unei afecţiuni grave. Ea poate afecta atât copii cât şi adulţii.

Hipotonia poate apărea ca urmare a afectării cerebrale, a măduvei spinării, nervilor sau muşchilor. De exemplu, poate apărea în sindromul Down, distrofia musculară, paralizia cerebrală, sindromul Prader-Willi, distrofia miotonică şi boala Tay-Sachs. Uneori nu se poate depista cauza hipotoniei.

Sugarii cu hipotonie au aspect de păpuşă de cârpă deoarece mâinile şi picioarele atârnă de-a lungul corpului şi au control redus sau chiar absent asupra capului şi în consecinţă acesta poate cădea în faţă, spate sau lateral. Sugarii hipotoni dorm cu coatele şi genunchii în extensie (întinse), în timp ce la copiii cu tonus normal aceste articulaţii sunt flectate (îndoite). Sugarii cu tonus normal pot fi ridicaţi de părinţi atunci când sunt ţinuţi la nivelul axilelor (subsuori). Sugarii hipotonici sunt moi şi pot scăpa printre mâini, iar membrele superioare ale copilului pot fi ridicate fără a opune niciun fel de rezistenţă.

Simptome ale hipotoniei includ:
• tulburări de mişcare şi postură;
• achiziţii motorii întârziate;
• dificultăţi de respiraţie şi vorbire;
• curgerea salivei din gură;
• forţă musculară scăzută;
• atenţie scăzută;
• uneori constipaţie;
• laxitate ligamentară şi articulară;
• reflexe deficitare.

Hipotonia nu afectează intelectul.

Opusul hipotoniei este hipertonia.

Hipotonia poate exista pe tot parcursul vieţii. Totuşi, în unele cazuri tonusul muscular creşte cu timpul.

Cauze posibile

1. Congenitale:
• Genetice:
o Sindromul Down;
o Sindromul Prader Willi;
o Boala Tay-Sachs;
o Trisomia 13;
o Acondroplazia;
o Sindromul Aicardi;
o Boala Canavan;
o Sindromul Cohen;
o Disautonomia familială (sindromul Riley-Day);
o Sindromul X fragil;
o Sindrom Williams;
o Sindromul Rhett;
o Boala Niemann-Pick;
o Nanism hipofizar (tulburare a hormonului de creştere);
o Atrofia musculară spinală infantilă cum este boala Werdnig-Hoffman;
o Boala Krabbe;
o Boala Leigh;
o Sindromul Marfan;
o Sindromul Menkes;
o Acidemia metilmalonică;
o Distrofia miotonică;
• Tulburări de dezvoltare:
o Hipotiroidismul congenital (nanism pituitar);
o Ataxia cerebeloasă congenitală;
o Dispraxia de dezvoltare;
o Paralizia cerebrală hipotonică;
o Teratogeneza datorată expunerii intrauterine la benzodiazepine.

2. Dobândite (apar la distanţă faţă de naştere):
• Genetice:
o Distrofia musculară (inclusiv diftrofia miotonică) – este cea mai frecventă;
o Leucodistrofia metacromatică;
o Sindromul Rhett;
o Atrofia musculară spinală;
• Infecţii (botulism infantil, sindromul Guillain-Barré, encefalita, poliomielita, meningita, septicemia);
• Toxine (de exemplu intoxicaţia cu plumb în copilărie);
• Boli autoimune precum miastenia gravis, reacţii vaccinale anormale, boala celiacă;
• Tulburări metabolie, de exemplu hipervitaminozele;
• Afecţiuni neurologice:
o Leziuni traumatice cerebrale (de exemplu sindromul copilului scuturat);
o Leziunile neuronilor motori centrali;
o Leziunile neuronilor motori periferici;

• Alte cauze:
o Disfunţii ale sistemului nervos central inclusiv leziunile cerebeloase şi paralizia cerebrală;
o Hipotiroidism;
o Sindromul Sandifer;

Trebuie să mergi la doctor dacă:

Se observă hipotonie la un sugar pentru a se stabili cu certitudine diagnosticul;