Mâncărime anală

Descriere

Mâncărimea anală este o situaţie frecventă. Mâncărimea, localizată în interiorul sau în jurul anusului este adesea intensă şi poate fi însoţită de necesitatea de scărpinare. Este un simptom ce produce jenă şi disconfort.

Numită şi prurit anal, mâncărimea are multe cauze precum afecţiuni cutanate, spălarea excesivă a zonei sau hemoroizii. Poate fi rezolvată cu un tratament adecvat şi măsuri de îngrijire personală.

Mâncărimea anală poate fi însoţită de senzaţie de arsură sau răni locale. Adesea pruritul se agravează noaptea şi poate afecta somnul. De cele mai multe ori pielea din acea zonă este eritematoasă (roşie). Mâncărimea şi iritaţia pot fi temporare sau mai persistente în funcţie de cauza care le produce. Dacă mâncărimea devine cronică, pielea din jurul anusului poate deveni sensibilă datorită scărpinatului repetat sau se poate îngroşa. De asemenea scărpinarea repetată poate duce la apariţia unor leziuni care pot determina infecţii locale dureroase.

Cauze posibile

• Iritaţia pielii. Frecarea şi umiditatea pot irita pielea sensibilă din zona anală. Această iritaţie poate produce uneori mâncărime. Agenţii de parfumare, balsamurile şi coloranţii din diferite produse precum săpunuri, produsele de igienă intimă, pudre de talc medicamentoase şi hârtia igienică pot de asemenea să declanşeze iritaţia şi mâncărimea anală. Adesea utilizarea excesivă a acestor produse agravează problema. Curăţarea zonei trebuie să fie uşoară, fără frecare agresivă.
• Tulburările digestive. Episoade repetate de diaree pot cauza iritaţie şi mâncărime anală. Scurgerea accidentală a materiilor fecale (incontinenţă fecală) este un factor favorizant. Resturi de materii fecale rămase pe pielea din jurul anusului datorită curăţării inadecvate determină mâncărime.
• Alimentaţia ce conţine băuturi sau alimente care irită anusul. Acestea includ alimentele condimentate sau picante sau băuturi (mai ales berea şi vinul), ciocolata, citricele, vitamina C tablete şi roşiile. După ingestia de astfel de alimente durează între 24 şi 36 de ore până la apariţia pruritului.
• Tratamentele antibiotice. Anumite antibiotice puternice care distrug numeroase bacterii pot declanşa pruritul anal prin distrugerea florei intestinale normale. Aceste medicamente se numesc antibiotice cu spectru larg şi includ tetraciclina şi eritromicina.
• Hemoroizii. Reprezintă mărirea venelor locale chiar sub mucoasa care acoperă partea inferioară a rectului şi anusul. Apar adesea ca urmare a efortului efectuat în timpul defecaţiei. Pruritul anal poate fi un simptom al hemoroizilor.
• Alte afecţiuni ale zonei inferioare a tractului digestiv precum fistule sau fisuri rectale şi rareori cancerul anorectal.
• Infecţiile. Infecţiile cu transmitere sexuală pot afecta şi anusul şi pot produce prurit anal. La copii, parazitul care provoacă oxiuraza, Enterobius vermicularis, poate determina mâncărime anală persistentă. Adulţii care locuiesc cu copii care au oxiuri pot fi şi ei infectaţi. Şi alte infecţii precum scabia, pediculoza, condiloamele acuminate, candidoza şi tinea pot determina prurit. Infecţiile fungice, care de obicei afectează femeile pot determina prurit anal.
• Afecţiuni cutanate. Uneori, pruritul anal este rezultatul unor afecţiuni dermatologice, precum psoriazisul, seboreea sau dermatita de contact.
• Tumorile anale. Rareori, tumorile benigne sau maligne (cancer) situate în interiorul sau în jurul anusului pot determina prurit anal.

Trebuie să mergi la doctor dacă:

• Mâncărimea anală este severă sau durează mai mult de două luni;
• Există sângerări rectale;
• Persoana afectată nu cunoaşte cauza pruritului persistent.