Orbirea (cecitate)

Descriere, ce înseamnă orbire

Orbirea reprezintă orice formă de reducere a capacităţii de a vedea, inclusiv vederea înceţoşată, tulbure, dublă, puncte negre, scăderea vederii de noapte şi pierderea vederii periferice (vedere în tunel). Orbirea se mai poate referi şi la pierderea vederii care nu poate fi corectată cu ochelari sau lentile de contact.

Orbirea poate afecta unul sau ambii ochi, poate apărea treptat sau brusc şi poate fi parţială sau completă. Orbirea parţială defineşte o vedere foarte limitată. Orbirea completă se referă la pierderea totală a vederii, persoana în cauză neputând vedea nimic, nici măcar lumină (de cele mai multe ori prin orbire se înţelege această pierderea totală a vederii).

Modificările vederii pot avea sursa chiar la nivelul ochiului sau pot fi date de alte boli care afectează creierul sau chiar întregul organism.

Drumul razelor de lumină care formează imaginile pe care le percepe o persoană începe la nivelul corneei, membrana transparentă de la suprafaţă ochiului. Irisul, partea colorată a ochiului, controlează dimensiunea pupilei şi permite razelor de lumină să intre în ochi şi să treacă prin cristalin. Acesta are rolul de o focaliza razele luminoase pe retină care este stratul senzitiv de la interiorul ochiului. Deteriorările produse de traumatisme, infecţii, inflamaţii sau alte modificări ale acestor structuri pot reduce vederea. Forma ochiului este menţinută de presiunea pe care o exercită fluidul din interiorul ochiului asupra sclerei (albul ochiului) şi a corneei. Situaţiile care afectează claritatea sau presiunea acestui fluid din interiorul ochiului pot de asemenea să afecteze vederea.

Nervul optic culege informaţii de la nivelul retinei şi le transmite la creier pentru a fi interpretate de acesta. Leziuni ale acestor nervi optici datorate inflamaţiilor, bolilor autoimune sau scăderii fluxului sangvin pot duce la orbire, la fel cum pot produce orbire şi bolile ce afectează creierul în general sau localizat la nivelul zonelor responsabile de vedere.

Unele dintre cauzele frecvente de orbire includ: traumatismele oculare, opacifierea cristalinului (cataractă), creşterea presiunii intraoculare (glaucom), leziunile retiniene datorate diabetului (retinopatia diabetică), distrugerea porţiunii centrale a retinei (degenerescenţă maculară legată de vârstă), dezlipirea de retină, inflamaţia nervului optic (nevrita optică) şi accidentele vasculare cerebrale. Unele medicamente pot de asemenea să afecteze vederea.

Simptome oculare ce pot însoţi cecitatea:

• Pupile dilatate sau pupile care nu răspund la lumină;
• Secreţii oculare;
• Dureri oculare;
• Sensibilitate crescută la lumină;
• Prurit (mâncărime) ocular;
• Ochi roşii, inflamaţi;
• Pupile albe.

Alte simptome:
• Fatigabilitate;
• Senzaţie de sete excesivă;
• Urinări frecvente;
• Cefalee;
• Tulburări de echilibru şi coordonare;
• Spasme musculare;
• Greaţă cu sau fără vărsături;
• Amorţeală sau furnicături;
• Tremor;
• Pierdere inexplicabilă în greutate;
• Slăbiciune (pierderea forţei).

Unele forme de pierdere a vederii nu duc niciodată la orbirea completă.

Tulburările de vedere diferă în funcţie de cauza care le produce:
• În cazul cataractei, vederea poate fi tulbure, neclară şi lumina puternică poate orbi;
• La persoanele cu diabet, vederea este înceţoşată, pot exista umbre şi zone în care vederea lipseşte, dificultăţi ale vederii nocturne;
• În cazul glaucomului, apare vederea în tunel şi zone în care vederea lipseşte;
• În degenerescenţa maculară vederea periferică este normală, dar vederea centrală se pierde lent.

Cauze posibile pentru orbire

Cauze oculare de orbire:

• Degenerescenţa maculară legată de vârstă (afecţiune care determină pierderea vederii la nivelul maculei, zona retinei responsabilă de vederea detaliilor la nivelul vederii centrale);
• Cataracta (opacifierea, pierderea transparenţei cristalinului);
• Infecţiile sau inflamaţiile oculare;
• Traumatismele oculare;
• Tumorile oculare;
• Glaucomul (afecţiune ce duce la deteriorarea nervului optic adesea datorită creşterii presiunii intraoculare);
• Presbiopia (care apare odată cu înaintarea în vârstă şi în care cristalinul se rigidizează şi astfel scade capacitatea sa de a focaliza corect);
• Viciile de refracţie cum ar fi miopia (scăderea vederii la distanţă), hipermetropia (scăderea vederii la apropiere) şi astigmatismul (corneea care are formă neregulată);
• Dezlipirea de retină (detaşarea stratului de celule sensibile la lumină de vasele sangvine care furnizează oxigen şi substanţe nutritive);
• Retinita pigmentară (degenerescenţă ereditară a retinei);
• Retinopatia de prematuritate (dezvoltare anormală a vaselor sangvine de la nivelul ochilor care are legătură cu naşterea prematură).

Alte cauze de orbire:

• Diabetul zaharat;
• Hipertensiunea arterială (creşterea tensiunii arteriale);
• Migrenele;
• Scleroza multiplă (boală care afectează creierul şi măduva spinării şi determină slăbiciune, tulburări de coordonare şi echilibru şi alte probleme);
• Vasculita (inflamaţie a vaselor de sânge).

Cauze grave de orbire:

• Tumori cerebrale;
• Traumatisme cerebrale;
• Creşterea presiunii intracraniene (presiune crescută la nivelul creierului adesea datorată edemului cerebral sau hemoragiei);
• Accidentele vasculare cerebrale;
• Atacurile ischemice tranzitorii (simptome asemănătoare accidentelor vasculare cerebrale,dar care sunt temporare, care pot fi însă un semn unui atac iminent).

Trebuie să mergi urgent la doctor dacă:

Apare vreunul dintre următoarele simptome:
• Modificări ale stării de conştienţă sau alertă precum leşinul sau lipsa de reacţie;
• Modificări ale stării mentale sau schimbări bruşte de comportament cum ar fi confuzie, delir, letargie, helucinaţii şi iluzii;
• Vorbire neclară, deformată sau incapacitatea de a vorbi;
• Febră mare (peste 38,30C);
• Incontinenţă fecală sau urinară;
• Amorţeală sau slăbiciune pe o parte a corpului;
• Convulsii;
• Cefalee sau dureri oculare severe;
• Traumatisme precum deformări osoase, arsuri, leziuni oculare sau altfel de leziuni;
• Orbirea apare brusc, chiar dacă nu este completă;