Paralizia

Descriere

Paralizia reprezintă pierderea sau afectarea funcţiei musculare, a forţei musculare, a mişcării voluntare, într-o anumită parte a corpului. Paralizia apare atunci când sunt afectate, la orice nivel, căile de transmitere a mesajelor de la creier la muşchi.

Paralizia poate fi parţială sau totală. Poate apărea pe o parte a corpului (unilaterală) sau pe ambele (bilaterală). De asemenea, poate apărea într-o anumită regiune sau poate fi mai extinsă. Paralizia apărută pe o singură parte care afectează atât membrul superior cât şi pe cel inferior se numeşte hemiplegie. Paralizia părţii inferioare a corpului, inclusiv a ambelor membre inferioare poartă numele de paraplegie. Paralizia membrelor superioare şi inferioare se numeşte tetraplegie.

Simptome neurologice ce pot apărea alături de paralizie:
• Schimbări de dispoziţie, personalitate sau comportament;
• Neîndemânare;
• Confuzie sau pierderea conştienţei chiar şi pentru scurt timp;
• Dificultăţi de memorare, gândire, vorbire, înţelegere, scris sau citit;
• Scurgerea salivei din cavitatea bucală;
• Amorţeală.

Alte simptome:
• Constipaţie;
• Diaree;
• Febră;
• Pierderea auzului;
• Pierderea sau modificări ale vederii;
• Greaţă cu sau fără vărsături;
• Dureri cervicale;
• Erupţie;
• Cefalee severă.

Cauze posibile:

Paralizia poate apărea ca urmare fie a bolilor care produc modificări în structura nervilor sau a muşchilor, fie a bolilor care  produc tulburări metabolice care interferă cu funcţiile nervoase sau musculare. În funcţie de cauză, paralizia poate afecta o grupă musculară sau o regiune a corpului sau pot fi implicate zone mai extinse. Extinderea paraliziei depinde de locul în care s-a produs distrugerea neurologică. Tetraplegiile sunt de obicei datorate accidentelor vasculare cerebrale sau tumorilor cerebrale. În situaţia inflamării ţesutului nervos, aşa cum apare în poliomielită, anumite celule nervoase sunt afectate şi apare paralizia şi atrofia musculară.

Unele cazuri de paralizie sunt datorate unor boli autoimune precum sindromul Guillain-Barre, scleroza multiplă sau artrita reumatoidă.

Expunerea la anumite toxine sau otrăvuri poate de asemenea să determine paralizie. În această categorie sunt incluse toxinele botulinice, anumite toxine din scoici, veninurile de şerpi sau meduze.

Mai puţin frecvent, paralizia este datorată unor boli diverse ce afectează ţesutul muscular. Aceste sunt adesea ereditare şi se datorează unor tulburări ale metabolismului muscular. În consecinţă, cele mai multe cazuri de paralizie de origine musculară debutează devreme. Totuşi, alte boli pot apărea oricând pe parcursul vieţii, ca de exemplu miastenia gravis. Toxinele precum alcoolul, pot afecta ţesutul muscular, la fel cum pot afecta şi modificările apărute în secreţiile hormonale.

Cele mai multe paralizii se datorează accidentelor vasculare cerebrale sau leziunilor precum leziunile măduvei spinării sau fractura cervicală.

Cauzele neurologice de paralizie includ:
• Scleroza laterală amiotrofică (boala Lou Gehrig, afecţiune gravă neuromusculară care produce slăbiciune musculară);
• Paralizia facială (Bell) care afectează musculatura feţei;
• Paralizia cerebrală;
• Scleroza multiplă (boală care afectează creierul şi măduva spinării şi produce slăbiciune musculară şi tulburări de echilibru şi coordonare);
• Distrofia musculară (boală ereditară care determină pierderea progresivă a ţesutului muscular şi slăbiciune musculară);
• Neuropatia periferică (afecţiune ce determină disfuncţie la nivelul nervilor periferici);

Cauze traumatice:
• Secţionarea sau lezarea măduvei spinării;
• Traumatismele directe ale nervilor precum lezarea plexului brahial, răni prin împuşcare sau înjunghiere, fracturi sau dislocaţii cu interesare nervoasă;
• Hernierea discului intervertebral;

Cauze infecţioase sau autoimune:
• Sindromul Guillain-Barre;
• Infecţia cu HIV;
• Boala Lime (boală răspândită de căpuşe);
• Artrita reumatoidă;
• Spondilita.
Cauze de mediu:
• Otrăvuri sau toxine (toxina botulinică sau venin de şarpe);
• Radiaţiile;
• Mercur, plumb sau arsenic.

Alte cauze:
• Alcoolismul;
• Defectele congenitale;
• Sindromul cozii de cal;
• Comoţiile cerebrale (scurtă pierdere a funcţiilor cerebrale ca urmare a unui traumatism cranian);
• Virusul coxsackie;
• Abuzul de droguri;
• Hiperpotasemia (creşterea nivelului de potasiu din sânge);
• Pielonefrita (infecţie la nivelul rinichiului);
• Hipopotasemia (scăderea nivelului de potasiu din sânge);
• Meningita;
• Migrenele;
• Miastenia gravis;
• Poliomielita;
• Porfiria;
• Paralizia supranucleară progresivă;
• Febra pătată a Munţilor Stâncoşi;
• Spina bifina şi anencefalia (defecte de tub neural);
• Accidentele vasculare cerebrale;
• Virusul West Nile;
• Hemiplegia alternantă;
• Poliradiculoneuropatia demielinizantă inflamatorie cronică;
• Paralizia periodică familială;
• Paraplegia spastică ereditară;
• Anumite medicamente;
• Tireotoxicoza;
• Paralizia Todd;
• Traumatismele;
• Tumorile.

Cauze grave:
• Hemoragia cerebrală;
• Tumorile cerebrale;
• Traumatismele cerebrale;
• Accidentele vasculare cerebrale;
• Atacurile ischemice tranzitorii.

Trebuie să mergi urgent la doctor dacă:

Apare vreunul dintre următoarele simptome:
• Modificări ale stării de conştienţă sau alertă precum leşinul sau lipsa de reacţie;
• Modificări ale stării mentale sau schimbări bruşte de comportament cum ar fi confuzie, delir, letargie, halucinaţii şi iluzii;
• Schimbări de personalitate, dispoziţie sau comportament;
• Dificultăţi de memorare, gândire, vorbire, înţelegere, scris sau citit sau pierderea coordonării musculare;
• Amorţeală;
• Tulburări respiratorii ca de exemplu: scurtarea respiraţiei, respiraţie greoaie, dificilă, imposibilitatea de a respira, wheezing (respiraţie şuierătoare), apnee (lipsa respiraţiei) sau sufocare;
• Cefalee severă.