Pierderea sensibilităţii

Descriere

Pierderea sensibilităţii reprezintă o situaţie anormală în care persoana afectată simte furnicături sau amorţeli. Aceasta poate să apară în orice zonă a corpului, dar mai frecvent afectate sunt extremităţile, adică mâinile, picioarele şi degetele de la mâini şi picioare.

De obicei, pierderea sensibilităţii apare ca urmare a iritaţiei sau compresiei unei ramuri a unui nerv periferic. Bolile care afectează nervii periferici, precum diabetul zaharat, pot determina de asemenea pierderea sensibilităţii. Rareori amorţeala poate fi dată de afecţiuni ale creierului sau măduvei spinării. Cele mai multe cazuri nu sunt datorate unor afecţiuni care să pună viaţa în pericol, dar uneori amorţeala poate fi produsă de accidente vasculare cerebrale şi tumori.

Amorţeala este adesea asociată cu simptome ca senzaţie de ace, înţepături sau arsuri numite parestezii. În timp ce amorţeala reprezintă o pierdere a sensibilităţii, senzaţiilor, paralizia implică pierderea capacităţii de mişcare, cu sau fără pierderea sensibilităţii.

În funcţie de cauză, amorţeala poate dispărea rapid, precum amorţeala mâinilor şi braţelor apărută după ce persoana a dormit pe membrul superior respectiv, care se ameliorează după mişcare. Amorţeala cronică a membrelor superioare şi inferioare care se menţine o lungă perioadă de timp indică o anumită afectare a nervilor ce poate fi datorată unor afecţiuni precum diabetul zaharat sau sclerozei multiple. Amorţeala cronică a degetelor de la mâini se poate datora prinderii nervoase cum este cazul în sindromul de canal carpian.

Simptome care pot însoţi pierderea sensibilităţii:
• Anxietate;
• Senzaţie de arsură;
• Urinări frecvente;
• Agravarea amorţelii sau furnicăturilor la mers;
• Mâncărime;
• Dureri joase de spate;
• Spasme musculare;
• Dureri de gât (cervicale);
• Dureri în alte părţi ale corpului;
• Senzaţii de înţepături, ace;
• Erupţie cutanată;
• Sensibilitate la atingere;

Cauze posibile

• Menţinerea unei poziţii (aşezat sau în picioare) pentru a perioadă lungă de timp;
• Traumatisme;
• Degerături sau temperaturi foarte scăzute;
• Tromboza venoasă profundă (un tromb -cheag de sânge – de la nivelul vaselor membrelor inferioare care se poate desprinde şi poate produce embolism pulmonar, atac de cord – infarct miocardic- sau chiar accident vascular cerebral);
• Malformaţii arteriovenoase;
• Boala arterială periferică (boala vasculară periferică) care reprezintă îngustarea arterelor datorită depozitelor de colesterol şi grăsimi pe pereţii arterelor, ceea ce limitează fluxul de sânge către extremităţi;
• Boala Buerger (inflamaţia acută şi formarea de cheaguri la nivelul arterelor şi venelor);
• Vasculită (inflamaţie a peretelui vaselor sangvine);
• Leziuni ale spatelui sau gâtului;
• Fracturile osoase;
• Osteoporoza;
• Discopatie degenerativă;
• Hernia de disc;
• Compresia sau presiunea asupra unui nerv;
• Sindromul de tunel carpian (sau sindromul de canal carpian) (provocat de compresia nervului median în canalul carpian, pe faţa anterioara a încheieturii mâinii şi se complică uneori prin paralizia degetelor; sindromul afectează cel mai des femeile în timpul sarcinii şi la vârsta menopauzei) sau sindromul canalului tarsian (similar sindromului de tunel carpian, dar situat la picior);
• Compresiunea piciorului (încălţăminte strâmtă, gips, etc.);
• Lombosciatică (stare patologică definită de o afecţiune a nervului sciatic, care se manifestă prin dureri în regiunea inferioară a spatelui, cu iradieri în alte părţi ale corpului);
• Alcoolismul;
• Amiloidoza;
• Sindromul Guillain-Barre;
• Tumori cerebrale;
• Boala Lyme;
• Encefalită (inflamaţie a creierului datorată unei infecţii virale sau bacteriene);
• Intoxicaţia cu metale grele (de exemplu, intoxicaţia cu plumb);
• Deficitul de vitamină B12 (ca în anemia pernicioasă);
• Hipotiroidismul;
• Hiperventilaţie;
• Accidente vasculare cerebrale;
• Atacurile ischemice tranzitorii;
• Anevrismul cerebral;
• Lupusul eritematos sistemic (afecţiune în care organismul atacă celulele şi ţesuturile proprii);
• Mielita transversă (afecţiune neurologică dată de inflamaţia măduvei spinării);
• Radiculopatia (afecţiune a rădăcinilor nervilor spinali);
• Neurinomul acustic;
• Scleroză multiplă (afecţiune neurologică cronică ce afectează sistemul nervos central, în mod special creierul, măduva spinării şi nervii optici);
• Neuropatia periferică (afecţiune a nervilor periferici care se află în afara creierului sau măduvei spinării);
• Neuropatia diabetică (distrugerea nervilor datorată nivelelor crescute de glucoză din sânge apărute în cazul diabetului zaharat);
• Sindroamele paraneoplazice ale sistemului nervos;
• Efectele adverse ale chimioterapiei şi medicamentelor pentru tratarea infecţiei HIV;
• Sindromul Sjogren;
• Migrenele;
• Convulsiile;
• Sifilisul;
• Anevrismul de aortă toracică;
• Fenomenul Raynaud (boală rară care îngustează vasele sangvine de la nivelul degetelor şi determină eritem – roşeaţă – şi cianoză – culoare violacee – la stres sau expunerea la frig);
• Zona Zoster (boală infecţioasă provocată de reactivarea virusului varicelo-zosterian);
• Lezarea plexului brahial;
• Leziuni sau tumori ale măduvei spinării.
• Nivele anormale ale calciului, potasiului sau sodiului în sânge;
• Radioterapia;
• Muşcăturile sau înţepăturile de insecte, căpuşe, păianjeni;
• Muşcături de animale;
• Toxine ale fructelor de mare;

Trebuie să mergi urgent la doctor dacă:

Pierderea sensibilităţii este însoţită de:
• Confuzie sau pierderea cunoştinţei chiar pentru scurt timp;
• Dificultăţi respiratorii;
• Dificultăţi la mers;
• Ameţeală;
• Pierderea controlului vezicii urinare;
• Pierderea sau modificări ale vederii;
• Amorţeală care apare după traumatisme ale capului, gâtului sau spatelui;
• Paralizie;
• Vorbire incoerentă;
• Slăbiciune.