Afrodita

Numele Afrodita este reprezentarea simbolului frumuseţii divine şi al tinereţii veşnice. Fiind de natură mitologică, explicaţia etimologică este “naşterea ei din spuma mării”.

În mitologia greacă, Afrodita era nimeni alta decât zeiţa frumuseţii, muză pentru poeţii şi muzicienii din Grecia Antică. Era cu atât mai apreciată cu cât frumuseţea ei nu era una comună, ci una de natură divină, veşnică: trăsături care te vrăjeau de-a dreptul, corp zvelt…

Născută din pasionala iubire dintre Zeus şi Diona (conform uneia dintre teorii) sau din spuma mării (conform celei de-a doua teorii) Afrodita este cea care sădeşte iubirea în sufletele zeilor şi ale muritorilor.

Numele ei se poate identifica şi cu ideea de fertilitate – la început Afrodita trimitea pământului ploaia.
În mitologia romană, Afrodita este ascoiată cu Venus sau Venera, primordial zeiţa cerului şi a mării.

Aşa cum vă precizam şi mai devreme, mitul Afroditei a inspirat opere de artă sculptate sau pictate, devenite ulterior celebre şi nemuritoare: Afrodita din Cnidos, Venus din Milo, Venus de Medici sau tablouri de Boticelli, Rafael, Tiziano, Rubens.