Ana

Provenind din Vechiul şi Noul Testament, numele Ana este unul dintre cele mai uzitate nume din onomastica creştină.

Forma grecească “Anna – es” şi cea latină „Anna” reproduc numele de provenienţă ebraică „Hannah” – specific mai multor personaje biblice – care se traduce „a binevoi”, „a avea milă”, „ascultarea rugăciunii”, „îndurarea lui Dumnezeu”.

Pe de altă parte, se susţine că „Hannah” este abrevierea unei fraze care înseamnă „Iahve s-a îndurat”.
Din perspectivă biblică, Ana era întruchiparea credinţei. Aceasta, ajunsă la bătrâneţe, era complet nefericită pentru că nu putea avea copii. Însă, după foarte multe rugăciuni şi o perioadă de post, Dumnezeu a binecuvântat-o cu o fiică, care urma să devină Sfânta fecioară Maria.

La romani, numele Ana este al treilea nume cel mai folosit după Maria şi Elena.

În descântece, Ana este prima dintre cele 9 zâne invocate pentru a-i ajuta pe bolnavi.

Mai mult, Haşdeu propunea o strânsă legătură între „Zâna Ana” şi zeiţa Anna Perenna, veche divinitate italică, identificată mai tarziu cu sora Didonei.

Numeroase personalităţi ale istoriei şi ale culturii au purtat cu onoare numele Ana: reginele Ana de Bretagne, Ana de Austria, Ana Stuart (sub ea se unesc Scotia şi Anglia sub numele de Marea Britanie) şi Ana Ipătescu, eroină a Revoluţiei din 1848.

În calendarul romano-catolic Sfânta Ana este sărbătorită pe 26 iulie. În credinţa ortodoxă pe 9 septembrie, iar în credinţa greco-catolică tot pe 9 septembrie.