Provenit din spaţiul slav, numele Bogdan este format din două elemente: “bog” – “Dumnezeu” şi “dan” – “dăruit”, împreună traducându-se “dăruit de Dumnezeu”, “dat de Dumnezeu”.
Datând încă din 1946 ca nume de persoane, “Bogdan” este una dintre consecinţele influenţei sud-slavă pe teritoriul românesc.
Însă, practic, cele mai vechi atestări ale acestui nume s-au descoperit încă de prin anul 1200, prin vechile sate Bogdăneasa, Bogdanei, Bogdăneşti.
Mai mult, este cunoscut ca făcând parte dintre numele teoforice, cu aceeaşi semnificaţie: Theodor, Teodor, Theodora, Teodora. ebraicul Jonathan, latinescul Deodatus, francezul Deodata, Dieudonne.
În Banat, cuvântul “bogdan” are şi sensul “copil”, în rusă “copil nebotezat”, iar în ucrainiană “bohdan” se traduce prin sintagma “copil nelegitim”.
Printre cele mai cunoscute personalităţi care au purtat cu demnitate numele Bogdan se numără: Bogdan al II-lea (1449 – 1451), Bogdan al III-lea (1504 – 1517), Bogdan (1568 – 1572), fiul lui Al. Lapusneanu, istoricul, filologul şi scriitorul Bogdan Petriceicu Haşdeu.