Carmen

Apariţia numelui Carmen a fost favorizată de cultul Sfintei Fecioare Maria, numită în spaiolă “Nuestra Senora” (Stăpâna Cerului şi al Pământului), „Maria del Carmel” sau chiar „Carmen”.

Fiind considerat nume sfânt, pronunţarea lui era condamnată ca lipsă de pietate, Maria devenind astfel un prenume tabu.

Tocmai de aceea, s-a recurs la evocarea indirectă prin numele Carmen, Pilar, Consuelo, Neivas, Sol, Virgen.

Numele Carmen nu a fost ales întâmplător – a existat un ordin monahal denumit „carmeliţilor”, „carmelitanilor”, înfiinţat încă din 1156 pe muntele Carmel din Palestina, unde se află şi astăzi o biserică închinată Fecioarei Maria.

Acest munte este o adevărată oază în mijlocul deşertului palestinian: un mini climat umed, blând chiar şi în timpul iernii ce creează condiţii favorabile unei vegetaţii bogate, cu flori multicolore. Carmel înseamnă în limba ebraică “grădină”.

Celebritatea numelui Carmen s-a intensificat şi datorită personajului literar „Carmen”, al lui Prosper Merimee; nuvelă ce a devenit sursă de inspiraţie pentru libretul cu acelaşi nume compus de Georges Bizet.