Carol

Numele germanic Carol se traduce prin “bărbat”, „om”, „om liber”, „om din popor”. Forma Carol fiind, de fapt, adaptarea românească de la Karl. La rândul său, numele Karl este împrumutat sub diverse forme de cele mai multe popoare din centrul şi vestul Europei.

Prenumele Carol  a devenit celebru după victoriile lui Carol cel Mare, unul dintre cei mai influenţi regi din Evul Mediu, fondator al Impreiului Carolingian, părintele fiondator al Franţei şi al Germaniei.

După moartea sa, a fost santificat pentru rolul său de misionar al creştinismului, fiind şi un cunoscător şi un iubitor al artei şi culturii creştine.

Însă, numele Carol a fost uzitat iniţial sub formă de titulatură pentru maeştrii de la curtea regilor franci, apoi a devenit un nume de funcţie şi, într-un final, titlu ereditar.

Primul purtător al acestui nume a fost, în 689, Karl, maestru al palatului şi principe al francilor, cel care a creştinat poporul german din Nord, fiul al lui Pepin de Heristall.

Biserica apuseană îl sărbătoreşte pe Sfântul Carol pe data de 28 ianuarie şi pe Cuvioasa Carolina pe 9 mai.