Ciprian

Ciprian se traduce printr-o sintagmă, originară din Cipru, fiind şi un derivat al numelui insulei Cipru: “cyprius” (din grecescul Kyprios).

Iniţial, numele a fost preluat de slavi, după care a ajuns la romani sub formele Ciprian, Chipriana si Cuprian.

Mai mult, în Cartagina se cunoştea cultul martirului Ciprian, episcop ucis în anul 258, iar în Rusia se sărbătoreşte Sf. Ciprian supranumit „Vrăjitorul”, „Magul”.

Legenda spune că Ciprian îşi folosea puterile magice pentru a controla forţele întunericului pănă într-o zi când a eşuat în încercarea de a îndrăgosti o creştină, Iustina, de un tănăr care i-a cerut serviciile. Iustina l-a învins prin post şi rugăciune.

Aşa, Ciprian a devenit atras de istoria religiilor, şi-a ars toate cărţile de magie într-o piaţă publică şi, implicit a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi propovăduitori ai credinţei în Hristos, denumit ulterior episcop al Cartaginei.

Pe 2 octombrie, Sf. Ciprian este comemorat în calendarul ortodox, în aceeaşi zi cu Sf. Iustina.