Constantin

Constant, ferm

Numele Constantin are la bază termenul latin “Constantinus”, derivat al numelui “Constans” – “neclintit”, “stabil”, “constant”.

În onomastica grecească este adus pe filieră slavă, la sfârşitul secolului 14, începutul secolului 15, cu diferite forme. Printre primele variante care au fost atestate în Ţara Românească, se numără Costea, Constandin, Coia, Costică, dar şi Coica.

Constantin cel Mare (272 – 337) a fost primul împărat al Imperiului Roman care a propovăduit creştinismul şi chiar l-a decretat ca religie de stat.

Tot el a renumit capitala imperiului Byzantium cu termenul Constantinopole şi a trimis-o pe mama sa la Ierusalim, pentru a descoperi locurile sfinte. Astfel, a fost confirmată existenţa Golgotei, a Sfântului Mormânt şi a lemnului Sfintei Cruci.

Un alt purtător de seamă a fost ultimul împărat bizantin înainte de căderea Constantinopolului, Constantin al XI –lea Dragases.

Pe 21 mai, Biserica ortodoxă îi sărbătoreşte pe Sfinţii Constatin si Elena.