„Foc”, „natură sacră”
Al doilea nume ca frecvenţă după Maria, Elena este un nume vechi grecesc, cunoscut sub formele Elene, Helena (latină), provenit de la numele comun „elene” – es, care semnifică „foc”, „natură sacră”.
Eleneia era şi un ritual dedicat zeiţei Artemis, caracterizat prin purtarea pe umeri a unor coşuri cu mirodenii şi foc.
În Europa, numele a primit o conotaţie legendară odată cu povestea Elenei din Troia („cea mai frumoasa dintre muritoare”) din cauza căreia se spune că s-a declanşat războiul troian ce a durat 10 ani.
O altă femeie celebră ce a purtat numele Elena a fost mama Sfântului Constantin cel Mare, Flavia Elena Augusta, recunoscută pentru influenţa benefică pe care a avut-o asupra fiului ei.
În onomastica românească, numele este atestat încă din secolul al XV- lea, sub formă de Elena, Ileana, Olenca.
Pe 21 mai, în fiecare an, biserica ortodoxă îi comemorează pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.