Florin

În mitologia romană, Flora era zeiţa florilor şi a vegetaţiei, celebrată la fiecare început de primăvară, de Florii.

Pe de altă parte, unii lingvişti consideră că numele Flori, Florian fac parte exclusiv din onomastica autohtonă, de la particula „Flor”.

În 1698, în Buzău a fost tipărită o culegere cu nume de sfinţi, printre care se regăseşte şi forma iniţială Flora. Iar, în secolele XIV şi XV au apărut scrieri în interiorul cărora erau menţionate numele Florin şi Florina.

De fapt, prima utilizare a numelui Florin a fost sub forma unui substantiv comun care denumea o monedă din Florenţa, în 1252.

În latină, aceste nume sunt construite pe baza termenilor „floris”, „florens” (- ntis) care înseamnă „înfloritor” şi verbul „floreo” – „a înflori”.

De asemenea, numele sunt răspândite pe filieră creştină, odată cu martirii care le-au purtat.