De origine biblică, Iacob are la bază numele ebraic Jaakob, regăsit în Cartea Fericirii din Vechiul Testament în calitate de fiu al lui Isac şi al Rebecăi.
Din punctul de vedere etimologic, Iacob este format din substantivul akeb – călcâi, în corespondenţă cu metafora “călcâiul lui Ahile”.
Legenda spune că eroul nu putea fi ucis, indiferent de armele folosite. Însă, acesta avea un punct sesnsibil (unde dacă era lovit, putea fi doborât) – călcâiul lui Ahile.
Numele Iaakob a fost reprodus în limba greacă sub forma Iakob şi Iakobos, apoi în latină Jacob şi Jakobus.
Pe spaţiul românesc numele a fost atestat încă din 1389, la curtea lui Ştefan cel Mare.