Margareta

Semnificaţie: “perlă”, „lăcrămioară”, „margaretă”

Având la bază termenul de origine latină „margarita” – „perla”, numele Margareta denumeşte o floare de primăvară.

Unii lingviştii susţin că forma iniţială este compusă de la grecescul “margarites” ce semnifică „nisip”, „lăcrămioară”, „perlă”.

Alţi cercetători au expus teoria conform căreia Margareta defineşte de fapt floarea cu acelaşi nume, precum Crăciuniţă sau Ortezia.

În onomastica creştină a pătruns prin prisma unor martiri care au purtat acest nume, cea mai cunoscută fiind Sf. Margareta fecioara, patroana oraşului Cremona, din Italia.

Sf. Margareta a avut o viaţă extrem de chinuită, fiind ucisă la ordinul propriului tată pentru că aceasta nu vroia să renunţe la credinţa sa.

O altă personalitate demnă de amintit, ce a purtat acest nume, este Fericita Margareta, regina Scoţiei, o la fel de aprigă susţinătoare a credinţei în Iisus, atitudine pentru care a fost şi canonizată.

În spaţiul românesc, numele Margareta se răspândeşte cu precădere în secolul al XX – lea, când se manifestă o afinitate pentru numele de flori. Aici se instituie verbul a „mărgări” – „a înflori”.

Nume de sfânt: Fericita Margareta este pomenită, în fiecare an, pe data de 16 noiembrie.