Numele Maximilian derivă de la adjectivul “maxim” ce se traduce prin superlativul „cel mai mare”.
La rândul său, „maxim” îşi are originile în termenul latin „maximus”, superlativ pentru „magnus” – „mare”.
Iniţial era purtat de primul dintre copiii unei familii, asemenea numelor „Secundus” (al doilea) sau „Quintus” (al cincilea).
Prin primsa unor martiri din secolul al III – lea, al VII – lea, numele Maximus a devenit nume creştin şi a fost răspândit pe această cale, la început pătrunzând în onomastica greacă.
În spaţiul românesc a ajuns pe filieră slavă, utilizat mai ales în Ţara Românească, unde a fost atestat şi sub forma „Maximeni”.
Numele şi-a câştigat celebritatea datorită unor personalităţi marcante ale istoriei care l-au purtat cu demnitate: Maximilian I (1564-1576), regele Germaniei, Maximilian de Habsburg, arhiduce de Austria şi împărat al Mexicului, Maximin Tracul, împarat roman (235-238), Maximilien de Robespierre, om politic francez sau Maxim Gorki, scriitor rus renumit.