Mircea

Semnificaţie: “pace”, „mare”, „ilustru”

Utilizat cu precădere în onomastica românească, numele de băiat Mircea provine de la sufixul de origine slavonă „mir” cu forma veche „mer”, care se traduce „mare”, „celebru”, „ilustru”.

O altă parte dintre cercetătorii lingvişti consideră că, de fapt, numele s-a format de la cuvântul „mir”, cu semnificaţia „pace” sau „lume”.

Corespondentul din slavonă al numelui Mircea este Miroslav/ Mirco tradus prinsintagma „slava păcii”.

Mai există şi teoria care susţine că prenumele Mircea vine de la verbul „a mări”, cu sensul „a-l mări pe Dumnezeu” sau cu semnificaţia „mire”, „mireasă”.

În Ţara Românească, numele Mircea a devenit celebru prin prisma domnitorului Mircea cel Bătrân, unde „bătrân” are sensul de „înţelept”.