Semnificaţie: “balsam”, „mirodenie”
La baza numelor Miron/ Miruna stă grecescul “Myron” ce provine de la substantivul „myron” – un ulei extras din plante parfumate, „balsam”, „mirodenie”.
În spaţiul creştin acest balsam se traduce prin sintagma „untdelemn sfinţit”, „mir”, folosit la Taina Botezului.
Răspândirea acetor nume s-a realizat pe cale creştină, fiind foarte des folosite printre maritiri şi sfinţi.
În spaţiul românesc sunt atestate de sute de ani, mai ales în Moldova şi în Transilvania.
Nume de sfânt: Sf. Miron, făcătorul de minuni, cel care a creştinat pe mulţi în credinţa lui Hristos este pomenit de Biserica Catolică pe 8 august.