Ştefan/ Ştefania

Semnificaţie: coroană, ghirlandă, cunună.

Numele Ştefan provine de la grecescul Stephanos şi se traduce prin termenii “coroană, ghirlandă, cunună” – semnele cu care erau răsplătiţi toţi cei care se întorceau victorioşi din luptă.

În spaţiul românesc, numele Ştefan este foarte uzitat, românii având un adevărat cult pentru Sfântul Ştefan: aproape 400.000 de români poartă acest nume, cu forma sa feminină.

Sfântul Ştefan a fost primul apostol al creştinătăţii şi primul martir condamnat la moarte pentru că nu a vrut să renunţe la credinţa sa.

Se spune că, alături de Sfântul Ioan Evanghelistul, Sf. Ştefan era cel mai apropiat de Iisus, fiind numit printre “Comites Christi” – “însoţitorii lui Hristos”.

Sfantul Stefan sau Stephanus dupa Noul Testament a fost diacon grec din Ierusalim, fiind primul martir crestin condamnat la moarte de autoritatile iudaice din Ierusalim. Sf. Stefan a fost numarat intre „Comites Christi” – „insotitorii lui Hristos”, alaturi de Sfantul Ioan Evanghelistul, ei fiind cei mai apropiati de Iisus, deoarece sunt primii care au dat marturie suprema de credinta si dragoste: Sfantul Stefan prin moartea pentru Hristos, iar Sfantul Ioan prin imbratisarea fecioriei pentru Hristos.

La noi, formele cele mai intalnite ale numelui sunt Stefan si Stefan(i)a, diminutivate: Fane, Fanel, Fanica, Fanita, Fana, Fanica, iar uneori – sub influenta straina – Fanny. Destul de des se folosesc si diminutivele Stefanel sau Stefanita, mai rar Stef(i). Mai recent a aparut si forma

Nume de sfânt: Biserica ortodoxă îl comemoreză pe Sf. Apostol şi Arhidiacon pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun.