Când apelează româncele la donatorii de spermă

Infertilitatea afectează astăzi între 5 şi 20% dintre cupluri, iar bărbaţii par să deţină supremaţia la capitolul probleme sexuale. Când dorinţa de a avea un copil pare tot mai greu de realizat, partenerii mai au o soluţie: banca de spermă.

Dacă în 1990 vorbeam exclusiv despre cupluri heterosexuale care apelau la donatori, în 2015 lucrurile stăteau astfel la nivel mondial: 50% dintre beneficiari erau persoane singure, femei care voiau să devină mame, 30% cupluri de lesbiene şi doar 20% cupluri heterosexuale.

”A crescut semnificativ numărul cuplurilor sau femeilor singure care necesită spermă de la donator. Deşi nu putem vorbi de foarte multe cazuri, avem şi cupluri homosexuale interesate de aceste proceduri. În clinică se utilizează probe de spermă de la donator atât în proceduri de inseminare artificială, cât şi în cele de fertilizare în vitro, în funcţie de vârstă şi situaţia medicală a pacientei. Câteva zeci de copii s-au născut deja ca urmare a procedurilor medicale cu spermă donată efectuate în clinica noastră.

Recomandări

Iubirea, o minciună?Cum se instalează singurătatea în cuplu. Sfaturile psihoterapeutului

Probleme de cuplu: relaţie sănătoasă vs relaţie toxică

Conform rapoartelor Agenţiei Naţionale de Transplant publicate anual, sunt confirmate câteva sute de naşteri în România, în ultimii ani, ca urmare a inseminărilor sau fertilizărilor in vitro cu spermă donată”, descrie situaţia dr. Laura Dracea, director medical al unei clinici de fertilizare din România.

Cum este ales donatorul

Donatorii de spermă pot fi cunoscuţi (li se poate dezvălui identitatea, cu acceptul lor) sau anonimi (identitatea este cunoscută doar la banca de spermă, ei fiind identificaţi, în rest, printr-un cod). Chiar şi în cazul donatorilor anonimi există un profil cunoscut de către toţi cei interesaţi, care poate fi de bază sau extins. Între cele mai reprezentative caracteristici furnizate, ar fi de menţionat: etnicitatea, vârsta, înălţimea, greutatea, culoarea ochilor, culoarea părului, constituţia fizică, educaţia, profesia.

În multe cazuri sunt disponibile rezultate ale evaluării psihologice sau chiar mesaje/citate din răspunsurile donatorului la diferite întrebări. Toţi donatorii sunt investigaţi pentru peste 40 de mutaţii genetice frecvente, precum şi pentru statusul imunologic pentru mai multe boli infecţioase relevante, între care hepatite B şi C, HIV, Citomegalovirus.

Femeile caută un donator ce îi seamănă partenerului

În cazul pacientelor care au partener sau soţ, de regulă, preferinţa este către un donator cu caracteristici asemănătoare partenerilor. ”Femeile singure aleg în funcţie de preferinţele personale, inclusiv donatori cu trăsături exotice sau din altă rasă. Multe paciente pun accent mai mult pe parametrii spermei, anumite teste medicale sau un anumit tip de educaţie decât pe caracteristicile fizice, după cum, în alte situaţii, sunt influenţate de evaluarea psihologică sau anumite aptitudini (sportivi, aptitudini muzicale sau artistice etc)”, declară dr. Laura Dracea.

Există doar două ţări la nivel mondial care au suficiente stocuri în băncile de spermă pentru a exporta: SUA şi Danemarca. Cea mai mare bancă de spermă din lume se află în Danemarca şi furnizează probe crioprezervate de spermă în ţări de pe toate continentele, inclusiv România. 

Există riscul unei legături între fraţi?

Riscul unei căsătorii consanguine nu reprezintă o îngrijorare în cazul donărilor de spermă făcute într-un cadru organizat şi reglementat. Deşi studiile arată că probabilitatea întâlnirii unor copii înrudiţi genetic este extrem de mică, chiar şi în cazul în care ar exista câteva zeci de copii proveniţi de la acelaşi donator, băncile de spermă limitează numărul de donări, în funcţie de numărul de copii concepuţi.

”Riscul consanguinităţii este mai mare la populaţia generală decât în reproducerea asistată, care este controlată. Există mulţi copii cu tată necunoscut sau al căror tată biologic nu este cel din acte. Studiile arată o pondere relativ mare a bărbaţilor care au copii cu diferite partenere, copii despre care ştiu sau nu, după cum există şi frecvente cazuri de fraţi vitregi care nu se cunosc între ei”, este de părere experta.

Cum le spunem copiilor

Conform studiilor, se conturează tot mai mult recomandarea de a dezvălui copiilor originea lor, încă de la vârste fragede, de 4-5 ani. Evoluţia emoţională şi înţelegerea problemelor medicale şi a consecinţelor acestora par să fie mult mai favorabile atunci când copiii sunt obişnuiţi de mici cu ideea unei concepţii mai “speciale” şi a eforturilor pe care părinţii lor le-au făcut pentru a-i aduce pe lume.