Genofobia, teama de relaţii intime. De ce apare şi cum afectează viaţa de cuplu

Genofobia, teama de relaţii intime, poate apărea în urma unui eveniment neagativ major, cum ar fi: violul, incestul, tâlharia sau după descoperirea unei afecţiuni medicale, care poate fi legată de zona intimă sau de sâni.

Se mai întâlneşte le personele care au trecut pritr-o mastectomie, ovarectomie, histerectomie. De asemenea, putem vorbi de trauma provocată de un un divorţ sau de descoperirea unei relaţii extraconjugale.

O persoană care a dezvoltat genofobie în urma unei traume psihice resimte o frică permanentă, se teme că evenimentul se poate repeta. Apoi îşi fac loc şi alte stări: insecuritatea, sindromul depresiv, atacul de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă şi lista poate continua.

,,În mod evident, viaţa de cuplu are de suferit. Cu atât mai mult cu cât este greu să vorbeşti cu partenerul dacă ai trecut printr-o traumă, cum ar fi un viol, chiar dacă acesta s-a produs înainte sau după formarea legăturii.  
Nici celelalte traume nu sunt uşor de explicat şi rezolvat în cuplu. De cele mai multe ori, istorisirea acestora pot duce la certuri sau neînţelegeri majore. Apoi, poate afecta viaţa sexuală a celor doi, comunicarea, încrederea sau planurile de viitor, capacitatea de a se mai putea sprijini unul pe celălalt’’, spune psihoterapeutul Constantin Cornea pentru CSID.

Cu ce alte fobii se asociază

,,Una dintre ele poate fi gimnofobia – frica de nuditate. În general cand vorbim de asocieri, putem spune că numărul şi forma fobiilor asociate pot fi multe şi ţin de fiecare individ în parte, de trecutul lui, de persoanele pe care le are alături, de ceea ce a reuşit să construiască sau nu. Însă, putem vorbi, ca şi generalitate, de asocierea cu agorafobia, cu frica de a intra într-o relaţie sau cu frica de a nu fi părasită”, adaugă Cornea.

În viaţa sexuală, ruşinea poate fi percepută de ceilalţi ca un act de bun simţ sau, de ce nu, ca o provocare. De multe ori, ne gândim că ruşinea vine din lipsa de experienţă, iar aceasta poate fi dobândită. De asemenea, poate fi un factor negativ, pentru că, în anumite situaţii, poate întârzia sau bloca descoperirea, exprimarea, comunicarea sau trăirea adevăratelor nevoi sexuale.  ,,Astfel, din perspectivă strict sexuală, se pot dezvolta o seamă întreagă de afecţiuni, cum ar fi anorgasmie, ejaculare precoce, lipsa erecţiei sau nevroze”, explică specialistul.

Dacă lărgim această perspectivă, putem spune că o viaţă sexuală nemulţumitoare poate duce la o gamă largă de afecţiuni psihologice, cum ar fi sindromul depresiv, sindromul anxios, tulburarea bipolară, bulimie, anorexie, obezitate, tulburări obsesiv-compulsive etc,

,,Ne e teamă să vorbim despre problemele cu care ne confruntăm pentru că nu am fost învăţaţi să comunicăm pe aceste teme. De la începutul descoperirii sexualităţii, omul trăieşte primele experienţe, cum ar fi masturbatul, în intimitate, nu ştie dacă este bine sau rău, dar se bucură de efecte.

Comunicarea este factorul determinant atunci când vorbim despre o viaţă sexuală reuşită, iar aceasta poate fi dezvoltată în familie, la şcoală, în societate’’, subliniază psihoterapeutul.

Cum ne putem da seama dacă suferim de un blocaj în viaţa sexuală?

,,În primul rând, trebuie să ne răspundem nouă la două întrebari:  Suntem sau nu mulţumiţi de viaţa sexuală? Avem cumva fantezii despre care nu am vorbit cu nimeni?

Viaţa unei persoane care se loveşte tot timpul de tabuuri este una dezechilibrată. Dar oare tabuurile de care se loveşte în viaţa sexuală sunt normale, asta în raport cu ceea ce denumit în sensul larg al cuvântului normalitate? Pentru că pot exista indivizi care pretind că sexul în public, cu minore, sau cu animale, sunt tabuuri sociale. Cu alte cuvinte, trebuie să fim atenţi la ceea ce denumim tabu’’, afirmă Constantin Cornea pentru CSID.

Tentaţia partenerului

Relaţia dintre o persoană dezinhibată şi una reţinută poate exista dacă cei doi găsesc o formă de comunicare corectă. De cele mai multe ori, persoana dezinhibată devine prea intruzivă, iar persoana reţinută se confruntă cu depresia, pentru că se simte neînţeleasă. De aceea, răbdarea, bunele maniere, comunicarea asertivă, respectarea timpului de schimbare a celui de lânga noi, toate reprezintă repere importante în cuplu.

,,În general, ne e frică să aflăm preferinţele sexuale ale celui de lângă noi, în primul rând pentru că ne temem de adevăr. Cum ar fi să ştii la orice pas, atunci când mergi cu partenerul de mână, câte persoane dintre cele pe langă care treceţi pot reprezenta o tentaţie, ce şi-ar dori să pună în practică.

Există o cultură a sexualităţii pe care eu o împart în: sex, fantezie şi fantasmă. Sexul este reprezentat de împreunarea celor doi. Fantezia ţine de ingredientele care se adaugă, jucării, costume, roluri, poziţii.

Fantasma este de fapt cutia Pandorei. O dată deschisă nu mai putem vorbi doar de două persoane aflate într-un cuplu, ci de mai mult decât atât. La acest capitol putem include: schimbul de parteneri, excesul de alcool sau droguri (pentru că pot stârni pasiuni), eventual sado-masochismul, asta dacă include şi o altă persoană sau dacă este dorit doar de unul dintre parteneri etc,’’ precizează psihoterapeutul Constantin Cornea.

Această afecţiune se poate asocia cu uşurinţă cu o seamă întreagă de alte boli psihice sau cu apariţia unor probleme majore în relaţia de cuplu sau la serviciu. Din acest motiv, este bine să nu încercaţi de unul singur să rezolvaţi problema şi să apelaţi la un specialist.