Jurnalul unei femei ce a hotărât să îşi facă un prieten „cu beneficii”

„Nu mi-am imaginat niciodată că voi avea această dorinţă. Aveam o relaţie de cuplu minunată, în care ne iubeam, ne apreciam şi comunicam foarte mult. Însă, odată cu trecerea timpului, viaţa noastră sexuală nu mai era atât de incitantă. Devenise un modus ponens: dacă aveam încă viaţă sexuală, asta însemna că trebuie să fim şi satisfăcuţi. Ei bine, nu era chiar aşa, eu am încercat de zeci de ori să vorbesc cu el, să îi propun lucruri noi, să îl provoc sau să îl incit.

Însă mă loveam de fiecare dată de acelaşi modus operandi, în care el se prefăcea că mă ascultă şi că îmi dă dreptare, însă fără urmări în viaţa noastră intimă. Când vorbeam despre sex, nu îmi răspundea agresiv, nu mă contrazicea, dar nici nu îmi promitea ceva ferm.

Sătulă să tot aştept marea lui schimbare, am decis să devin o femeie modernă. Ştiam din multiplele delegaţii avute prin străinătate, în special în lumea occidentală, că există o variantă. Aceea de a-mi găsi un fuck buddy, fuck friend – pe româneşte, un prieten „cu beneficii”, un amant, un bărbat cu care să nu am o relaţie emoţională, ci una pur fizică, bazată doar pe sex. În restul timpului, fiecare este liber să facă ce doreşte.

Recomandări

Jurnalul unui bărbat căsătorit a doua oară şi, din nou, în prag de divorţ

Amanta: destramă sau consolidează căsnicia?

Când am venit la tine în terapie, începusem deja o relaţie cu un coleg, care o cam luase razna. Încă de la început, am convenit că între noi nu poate fi vorba decât despre sex şi atât. Am vorbit câteva luni bune înainte de a începe această relaţie, tocmai pentru a mă asigura că este persoană potrivită şi că înţelege ceea ce vreau eu de la acea relaţie. Era de acord cu mine. Urma să ne satisfacem cele mai intime fantasme, cele mai nebuneşti vise.

Însă, aşa cum ţi-am spus încă de când am venit, la un moment dat, el a luat-o razna. Îşi dorea să divorţeze, eu să fac acelaşi lucru şi să ne căsătorim. Considera că sunt persoana pe care şi-o dorise toată viaţa şi voia să mă aibă doar pentru el.

La început îmi spunea aceste lucruri şoptit, pentru ca în timp să ajungă să mă ameninţe. Eram speriată şi nu îmi doream sub nicio formă să îmi distrug căsnicia. În continuare ţineam enorm la soţul meu şi consideram că este persoană lângă care doream să îmbătrânesc. Pe coleg l-am văzut întotdeauna doar ca pe un obiect sexual. Ceea ce m-a ajutat să scap de inhibiţii şi să mă descopăr din perspectivă sexuală, aşa cum nu o făcusem niciodată.

În fond, în afară de soţul meu, mai avusesem doar o relaţie înainte de el. Deci nu aveam cine ştie ce experienţă şi parcă mi-ar fi părut rău să nu mă cunosc şi din această perspectivă.

În câteva luni de terapie, am reuşit să învăţ cum să mă eliberez pur şi simplu din relaţia extraconjugală care devenise toxică. Ştiu că, în acelaşi timp, a venit şi el la tine, sperând, poate, să te facă să mă convingi să nu îl părăsesc. Slavă Domnului că a venit şi el tot la tine. L-ai liniştit şi l-ai făcut să se calmeze, ceea ce mi-a permis să mă ţin de planul făcut împreună, acela de a-mi găsi un alt job, într-o altă companie.

Acesta a fost doar începutul, pentru ca mai apoi să reuşesc să revin la viaţa normală de familie alături de soţ. Mi-a luat luni bune treaba asta, însă am reuşit. El îmi mai scrie din când în când, dar cred că terapia cu tine îl ajută, pentru că nu mai este agresiv.

Chiar dacă voi putea fi înţeleasă sau judecată greşit de societatea în care trăim, vreau să spun că mi-am trăit cele mai intense şi nebune fantezii alături de fostul coleg. Mulţi m-ar întreba de ce nu am făcut-o alături de soţ. Le-aş răspunde că am avut două motive.

În primul rând, pentru că mi-am dat seama târziu că vreau mai mult din perspectivă sexuală, iar el se blazase deja. Vreau că acest al doilea punct să îl subliniez, pentru că întotdeauna mi-a fost frică să nu fiu considerată nebună sau femeie uşoară, vorbind despre toate nebuniile din capul meu de femeie tânără cu dorinţe,. Ştiu, de asemenea, din multele discuţii cu colegii purtate de-a lungul vremii, că toţi îşi doresc o seamă întreagă de nebunii în pat, dar puţini sunt cei care ştiu să îşi cucerească partenera cu adevărat pentru a-i deschide orizonturile sexuale. Iar la întrebarea mea directă, dacă ar avea o parteneră care îşi doreşte un anumit lucru ieşit din comun, ce ar spune? Toţi rămân înmărmuriţi. Îngaimă cumva că ar fi încântaţi, dar toţi, absolut toţi se gândesc că acea femeie ar fi doar o uşuratică.

Relaţia mea de cuplu merge minunat acum. Tot cu ajutorul terapiei am învăţat să mai lărgesc un pic orizonturile sexuale ale soţului şi asta îmi aduce un plus de satisfacţie. Poate nu voi mai avea niciodată acea senzaţie de „artificii pe tavan”, dar cel puţin ştiu, cred, sper că am meritat această experienţă, ca un bonus dacă vrei.

Acum sunt mai răbdătoare, mai dispusă la compromisuri, mai înţelegătoare. Ştiu sigur că acesta este doar un nou început în căsnicia mea, ce va deveni cu timpul ca un vin bun – mai aromată, mai înmiresmată, aducându-mi căldura sufletească de care am nevoie tot timpul, dar şi beţia simţurilor în care să mă las afundată, făcându-mă să uit de preconcepţii, de frica de a nu fi înţeleasă greşit, pentru că merit, pentru că merităm împreună. Şi poate, cine ştie, într-o zi, luminiţele din tavan se vor aprinde din nou…”

Autor: psihoterapeut Constantin Cornea