Deşi imaginea apariţiei unui copil este învăluită în râuri de baloane bleu ori roz, prăjiturele, ursuleţi de plus, haine de bebeluş superbe şi multe, multe inimoare în realitate, mai ales după ce se întorc din maternitate, multe proaspete mame şi mulţi proaspeţi taţi depăşesc euforia şi încep să se certe. Uneori chiar foarte rău. Unele cupluri chiar se separă. Ce se întâmplă de fapt? Simte copilul? Este el afectat de neînţelegerile dintre părinţi? Cum pot fi ajutaţi părinţii? Am stat de vorbă pe acest subiect cu un specialst în educaţie Diana Lefter.
CSÎD: Deşi în teorie apariţia unui copil este cea mai mare bucurie a vieţii, certurile în cuplu nu se lasă aşteptate… Simt copiii anxietăţile, stările de nervozitate ale părinţilor?
Diana Lefter: Aşa cum spun mereu, copiii se nasc perfecţi, şi încă din perioada în care se află în burtica mamei ei simt ce se petrece în jurul lor, mai cu seamă stările celor mai importanţi oameni, părinţii lor.
Oricât de tare am încerca să ne ascundem stările şi să ne minţim copiii aceştia ne pot citi exact aşa cum suntem.
Pentru a nu crea confuzie şi pentru a construi o relaţie autentică şi sănătoasă ar fi bine să putem comunica copiilor noştri de ce, când şi din vină cui avem anumite stări, fie ele pozitive sau negative, astfel validăm ceea ce copilul intuieşte deja şi nici nu îl facem responsabil de trăirile noastre.
CSÎD: Cum poate fi ajutată o mamă pentru a face faţă schimbărilor dar şi provocărilor de a îngriji şi educa un copil?
Diana Lefter: Atunci când apare un copil pe lume, mama joacă rolul principal, şi asta vine la pachet cu multe responsabilităţi. Sigur, vom spune că încă din cele mai vechi timpuri femeile au îngrijit şi educat copii, asta ar părea să fie rolul nostru, deci cumva ar trebui să ştim să îl jucăm cel mai bine, şi totuşi, tot mai des întâlnim cazuri grave de depresie postpartum.
În opinia mea grijile femeii contemporane depăşesc cu mult sfera familială, femeile de astăzi conduc companii, au afaceri, produc venituri şamd., cu toate astea femeia mamă poate fi ajutată să facă faţă provocărilor de a îngriji şi educa un copil doar printr-un singur mod, fiind IUBITĂ.
Dacă o femeie este iubită, şi se simte susţinută atât de partener cât şi de familia extinsă, perioada postnatală va fi parcursă cu uşurinţă de această, chiar cu bucurie şi autoîmplinire, iar creşterea şi educarea copilului va deveni plăcerea ei cea mai de preţ.
CSÎD: Cum poate fi sprijinit tatăl?
Diana Lefter: În perioada postpartum cel mai puternic sentiment pe care îl resimte bărbatul/tatăl este acela de abandon. Toată energia partenerei lui se îndreaptă spre copilul nou născut.
Bărbatul trebuie pregătit din timp pentru ce urmează şi e necesar să ştie că asta e doar o perioada în care trebuie să se sacrifice alături de partenera sa în folosul copilului lor.
De asemenea din când în când mama este necesar să îşi rezerve puţin timp pe care să îl petreacă numai alături de tatăl copilului ei, pentru a susţine şi proteja relaţia de iubire dintre ei.
Şi varianta de a deveni autodidact îl poate ajuta pe tată să treacă uşor peste perioadele dificile care apar o dată cu venirea pe lume a unui copil, cu cât deţine mai multe informaţii, cu atât se va simţi mai stăpân pe sine şi mai dornic să participe la îngrijirea şi educarea copilului.
CSÎD: Ce îşi doresc copiii indiferent de vârstă de la părinţii lor?
Diana Lefter: Contrat aşteptărilor şi a ceea ce zilnic ni se transmite în mass media, nevoile copiilor sunt puţine şi cât se poate de simple. Copilul care primeşte afecţiune, susţinere, protecţie şi TIMP din partea părinţilor, este copilul care va creşte armonios şi sigur pe el, va creşte plin de încredere şi conştient de valoarea să.
Dar de departe nevoia principala a copilului din zilele noastre este aceea de a petrece timp de calitate alături de părinţii săi!
De fiecare dată când aveţi posibilitatea să faceţi orice alături de copil, să o faceţi fără să ezitaţi, timp de calitate nu înseamnă doar jocurile de puzzle sau momentele de creaţie în care toţi ne murdărim de acuarele, asta facem şi la creşă/grădiniţă. Copiii aşteaptă de la părinţii lor să îi înveţe despre ce înseamnă viaţă, să le arate lumea cu bune şi cu mai puţin, şi să îi ajute să-şi creioneze o realitate în care pot creşte şi se pot dezvoltă constant.