Infecţiile urinare la femei, un pericol frecvent după concediu

Indiferent unde ne-am petrecut concediul de vară, la mare sau la munte, în ţară sau străinătate, care au fost locurile, piscinele sau spa-uri unde ne-am aventurat, suntem predispuse la dezvoltarea infecţiilor urinare cu diferiţi germeni patogeni. 

Medicul urolog Mircea Merticariu explică pentru CSID cum se poate manifesta boala şi de ce e important să o tratăm după primele simptome.

Infecţia urinară este răspunsul inflamator al epiteliului urinar în cazul dobândirii unui germene patogen. Cele mai frecvente bacterii implicate în infecţiile urinare sunt: Escherichia Coli (responsabilă de 85% dintre infecţiile urinare), Klebsiella, Proteus şi Stafilococul saprophyticus.

Recomandări

Suferi des de infecţii urinare? Iată ce dezechilibre sentimentale poţi trăda

Merişoare: indicate în cura de slăbire şi pentru infecţii urinare

Tratate necorespunzător, infecţiile urinare pot duce la probleme grave de sănătate.

Principalele cauze ale infecţiei de tract urinar

Cauzele favorizante pentru dezvoltarea infecţiei de tract urinar la femei sunt diferite, cele mai întâlnite fiind:

Antomia aparatului genital feminin: uretra la femei este mai scurtă, ceea ce scurtează distanţa dintre mediul extern şi vezica urinara, facilitând pătrunderea bacteriilor. De asemenea, localizarea uretrei este in proximitatea anusului şi a vaginului, ceea ce permite contaminarea cu bacterii de la acest nivel.

Activitatea sexuală: femeile active sexual sunt mai predispuse să dezvolte infecţii urinare, deoarece contactul sexual poate facilita contaminarea uretrei cu bacterii. Mai pot contribui ca şi factori de risc contactul sexual cu un partener nou sau folosirea de anumite metode contraceptive (diafragma, spermicide).

Menopauza: implică reducerea secreţiei de estrogen de către ovare. La nivelul epiteliului vaginal, estrogenul are rolul de a prolifera dezvoltarea lactobacililor şi reducerea implicită a ph-ului vaginal, ceea ce acţionează ca o barieră impotriva bacteriilor.

De asemenea, estrogenii menţin tonusul musculaturii pelvine, care împiedică apariţia prolapsului genital, ce poate favoriza infecţia tractului urinar. Odată instalată menopauza, aceste mecanisme de apărare sunt compromise, aşa că apare un un risc mai mare în dobândirea unei infecţii de tract urinar.

Simptomele infecţiilor urinare

În ceea ce priveşte infecţiile urinare joase, respectiv cistita sau infecţiile vezicii urinare, există o serie de simptome care ar trebui să ridice suspiciuni şi să îndrepte pacienta către medic. Ele se pot manifesta astfel: 

• Disuria (dificultate la urinare);
• Usturimi sau dureri micţionale (durere la urinare);
•  Imperiozitatea micţională (nevoia urgentă de a urina);
• Urinări frecvente;
• Hematurie (prezenţa sângelui în urină), care poate apărea în cazul cistitei hemoragice;

În cazul în care nu se urmează un tratament corespunzător, infecţiile urinare pot ascensiona la nivelul epiteliului urinar şi se pot complica prin apariţia pielonefritei (infecţie la nivelul rinichilor). Simptomele asociate cu această afecţiune :

• Durere la nivelul unghiului costo-vertebral
• Febră(peste 38 grade Celsius)
• Frisoane
• Stare de rău
• Lipsa poftei de mâncare
• Mai rar, greţuri şi vărsături

De cele mai multe ori, femeile sesizează primele simptome în concediu, dar ignoră aceste neplăceri. Între timp, fără un tratament, simptomele se intensifică şi pacientele decid să se trateze ,,după ureche” sau la sfatul membrilor familiei, prietenelor sau consultând internetul. Folosesc antiseptice, antiinflamatorii, şi chiar antibiotice, dar, de cele mai multe ori, total nepotrivite pentru afecţiunea respectivă.

Odată cu întoarcerea din concediu, pacienta continuă să ignore simptomele şi ajunge la medic, dar după câteva săptămâni de la debutul simptomelor, când infecţia urinară ,,simplă’’ s-a complicat. Aceste afecţiuni sunt de evitat, deoarece tratamentul lor este unul complex, iar complicaţiile asociate lor pot duce la spitalizare, la efectuarea unor intervenţii chirurgicale şi, în cazuri severe, chiar şi la extirparea unor organe, cum ar fi nefrectomia (extirparea rinichiului) în cazuri de infecţii renale severe.

Diagnosticul infecţiilor urinare

Diagnosticul implică efectuarea examenului clinic de către specialist, apoi efectuarea unor analize medicale specifice, respectiv sumarul de urină, urocultura, analize de sânge etc.

Atunci când medicul specialist consideră că este necesar, se pot efectua şi analize imagistice: ecografie de aparat urinar, examen computer-tomograf etc.

Din momentul în care aceste simptome apar, trebuie să ne prezentăm de urgenţă la medicul urolog pentru diagnostic şi tratament. Încercarea unor tratamente naturiste nu va face decât să agraveze afecţiunea, care este, de fapt, uşor tratabilă.