Buxism (scrasnitul din dinti)

Bruxismul este termenul medical utilizat pentru actiunea de a strange si a scrasni din dinti, actiune care duce la abrazarea danturii si la dureri faciale. Persoanele care scrasnesc si strang din dinti, numite bruxomani, musca adanc in momente inadecvate, cum ar fi in timpul somnului. Pe langa scrasnirea dintilor, bruxomanii isi musca si unghiile, creioanele sau mesteca interiorul obrajilor. De obicei aceasta boala este diagnosticata foarte tarziu deoarece cei care sufera de bruxism nu realizeaza ca prezinta simptomele bolii. Aproximativ una din patru persoane sufera de bruxism.

Direct sau indirect, bruxismul poate cauza multe probleme. Scrasnetul dintilor poate duce la abrazarea sau la pierderea dintilor. Pacientii isi pot pierde literalmente parti ale dintilor iar smaltul acestora se poate degrada sau fisura. Persoane care de altfel au o dantura si gingii sanatoase, pot strange din dinti atat de des si atat de tare incat de-a lungul timpului dantura poate capata sensibilitate si pot experimenta dureri de mandibula si dureri de cap. Muscaturile puternice care nu sunt asociate mestecarii pot duce la mobilitatea patologica a mandibulei.

Sunt necesare investigatii mai aprofundate pentru a determina cauza exacta a bruxismului, dar se crede ca factorii declansatori sunt atat de ordin psihologic, cat si fiziologic. Printre factorii care contribuie la aparitia bolii se numara stress-ul sau dereglari ale somnului, o muscatura anormala sau dintii fracturati sau lipsa. Bruxismul apare mai frevent in timpul somnului REM- somnul insotit de vise.

Cauzele bruxismului nu sunt foarte bine cunoscute, dar se pare ca sunt implicati mai multi factori: stress-ul emotional si ocupational, stress-ul legat de evenimentele de viata, evenimentele traumatizante, episoadele de manie, anxietatea, fobiile, atacurile de panica, frustrarea, durerea, problemele de cuplu si de familie, esecurile scolare, dificultatile academice, oboseala cronica, incapacitatea de relaxare, tulburarile de ocluzie dentara, hipertrofia amigdaliana, vegetatiile adenoide, cresterea dintilor la copii.

Semnele bruxismului sunt: zgomotul produs de scrasnireadintilor, uzura dintilor, retractia ginigiei, hipersensibilitatea dintilor, mobilitatea dintilor, durere in oasele maxilare, durere a articulatiei temporo- mandibulare, cefalee- dureri de cap, durere la nivelul muschilor fetei.

Tratamentul este stomatologic si psihoterapeutic. Tratamentul stomatologic se adreseaza echilibrarii ocluziei dentare si aplicarii de gutiere. Tratamentul psihoterapeutic se adreseaza cauzelor etiologice, pentru a impiedica repetarea fenomenului.

Iris Gogorici