Problemele adolescentei?

Este foarte frumoasa intentia ta de
a te erija in inger pazitor al surorii tale, insa vreau sa iti spun
ca exista o regula valabila atat in viata, cat si in psihoterapie:
nu te grabi sa oferi ajutor daca acesta nu ti-a fost solicitat. De
asemenea, nu te grabi sa te erijezi in „fiinta superioara,
atotstiutoare”, care stie cel mai bine ce este bine si ce nu pentru
cei din jurul sau. Este normal sa fii ingrijorata pentru sora ta,
mai ales daca ai aflat anumite lucruri care nu ti se par tocmai in
regula. Insa inainte de a vorbi cu oricine altcineva, cred ca cel
mai bine ar fi sa incerci sa vorbesti chiar cu ea. Spune-i despre
ingrijorarile tale vizavi de ceea ce se intampla in viata ei, insa
fara reprosuri si atitudine superioara, caci nu vei rezolva nimic.
Daca intr-adevar are probleme, atunci are nevoie de cineva care sa
ii fie alaturi si sa o inteleaga, nu de cineva care sa o critice si
sa ii spuna ca tot ceea ce face este gresit. Poti incerca si
varianta unei discutii cu parintii vostri, insa pe aceleasi
principii. Spune-le ca esti ingrijorata in legatura cu viata
surorii tale si propune-le sa aiba o discutie deschisa cu ea, fara
insa a le povesti in detaliu ce anume greseli a facut aceasta. Daca
vei dezvalui parintilor „detalii picante”, sora ta ar putea
interpreta asta ca pe o tradare, fapt care ar putea afecta
iremediabil relatia voastra, inchizand definitiv caile de
comunicare dintre voi. A te sfatui cu un psiholog ti-ar putea fi de
un oarecare ajutor insa, in lipsa persoanei in cauza si a
informatiilor reale despre problema, discutia ar beneficia doar de
punctul tau de vedere si s-ar purta doar la nivel ipotetic, iar
concluziile s-ar putea dovedi a nu fi viabile in practica.

Iris Gogorici